Cuvinte blonde...

Ma gandeam la mine.La ce sunt,la ce fac,la ce vreau.Un singur raspuns mi-a venit in minte pentru toate trei intrebarile.Sunt un pictor.Ce-i drept,nu asemeni lui Picaso sau Stefaniei Nistoreanu  . Eu sunt pictorul propriei mele vieti.Imi pictez fiecare zi in functie de starea care ma incerca.Uneori folosesc doar griul,alte ori doar albastrul,iar acum...acum nici nu stiu,cred ca am un curcubeu,dar am adaugat si cele doua nonculori,alb si negru.Am strans o multime de tablouri.Cate zile atatea imagini.Urmatotul vreau sa reprezinte viitorul,si la el sa ma opresc.M-am saturat sa ilustrez zile trecute,acum vreau unul care sa imi arate calea catre viitor. Cu acest pod imi voi incepe tabloul,dupa care voi adauga toate lucrurile,peisajele,sperantele,sentimentele.

Imi spun sa tac,ca vorba-i dulce si ma invaluie-n mister... Lumina clara ce conduce un Univers ce-i efemer. Atata liniste si pace cum doar in vise mai gasesti, Dar parca as calca pe ace... pe drumuri vechi,stranii,lumesti. Dar ma descarc in poezie si visez la acea zi, In care,lumea sa o stie, ca noi...fericiti vom fi. Dar pan-atunci voi putea scrie ganduri,versuri si minciuni, Asez creionul pe hartie si ma indrept spre alte lumi!