
Nu imi place sa intreb "de ce?" sau sa cer detalii.Am inceput cam brusc...Sa vedeti,eu sunt de parere ca atunci cand o persoana vrea sa-ti spuna ceva,o spune din propria initiativa,nu "tras de limba" in urma intrebarii "de ce?".Cand eram mica...pff...eram total diferita in privinta asta.Am un exemplu concludent(o conversatie cu mama mea):
(mama)-Sa nu intriiii incaltata pt ca acum am maturat,bine?
(teo)-De ce?
(mama)-Pt ca faci mizerie.
(teo)-De ce?
-Pt ca ai fost afara,si afara e noroi.
-De ce?
-Pt ca a plouat.
-Aa.Dar de ce ai maturat?
-Pt ca era mizerie.
-De ce era mizerie?
etc...
Mdah...cam asta era genul de conversatie...Aa imi puneam intrebarea asta la tot felul de chestii...cum ar fi "de ce cana se numeste cana si nu om?de ce?cine i-a dat numele asta?"...Si pe langa nenumaratele intrebari care bineinteles in cele mai multe cazuri nu aveau raspuns,deoarece nimeni nu il stia,mai eram si plangacioasa.Copiii mi-au spus Urlatica sau Trompetica,pt ca atunci cand incepeam sa plang nimieni nu mai putea sta in jurul meu din cauza zgomotului puternic.Ma rog..nu de la asta am pornit...Asa deci..cam aia e parerea mea,daca o persoana vrea sa spuna ceva spune de la cap la coada ori mai bine tace.
Comentarii
Trimiteți un comentariu