In ultima vreme nu am mai prea scris.Dar,sincer,a inceput sa ma streseze putin bacu' asta.Stiu ca luni dam competenta aia la romana.Din "fericire" in comisie se afla si "prietena mea de suflet".Cred ca lucru asta ma va "dobori" putin(din punct de vedere emotional)dar voi trece peste deoarece sunt si alti profi care sunt de nota 10(daca ar fi nota mai mare as da-o,credeti-ma).
Stiu ca nu-i bine sa urasti.Nu din punctul de vedere al celui care este urat,ci din punctul de vedere al propriei tale persoane.De ce sa-ti faci suflet amar,cand poti gusta din dulcele vietii?(putin cam metaforic dar...)Fiinta asta,despre care am spus ca se afla si in comisie,pff,nici nu am cuvinte suficient de urate pentru a-mi exprima opinia in legatura cu "minunatul" ei caracter.
Dar sa trece peste partea asta,chiar nu mai conteaza.Mai am trei-patru luni si gata!N-o mai vad,n-o mai aud!SUPERB!!!
Intotdeauna mi-a placut cum suna vioara.(Oare am mai spus asta?hmm)Mi-ar fi placut ca ai mei sa ma fi dat la cursuri pentru a putea intelege acest instrument,sau oricare altul.
(De exemplu,cand eram mica,de Craciun,am primit o orga de jucarie,cadou bineinteles.Singura am invatat sa cant,ce era mai usor desigur,dar important a fost ca imi placea atat de mult modul in care degetele mele mangaiau clapele si sunetul care iesea dupa,incat am vrut sa continui.Dar timpul a avut grija ca anumite vise sa se spulbere.Si acum am orga,de data asta una adevarata.Mai cant din cand in cand dar nu cu acelasi extaz cu care o faceam acum cativa ani.Insa stiu un lucru;si anume:atunci cand ma asez pe scaunelul din fata acesteia cu greu ma mai ridic.)
Paranteza pe care am facut-o a fost cam mare,desi eu vroiam sa fie micuta.Ma rog,sa revenim.Dupa cum spuneam mi-ar fi placut ca atunci cand eram mica sa fi urmat un astfel de curs.In schimb eu am facut altele:)).
Cum ar fi:
karate,
dansuri moderne,
dansuri sportive,
curs de germana,
curs de engleza,
curs de informatica
parca ceva si de crosetat,
modelling(asta mare,dar tot mica sunt:D)
si tot felul de altfel de lucruri,minore in cazul de fata.
Acum insa nu regret nimic din toate astea.Din fericire imi si aduc aminte cate ceva din fiecare.La unele am progresat dar la altele,cum nu le-am mai facut,am stagnat(sa spun asa).Acum pe langa faptul ca mi-ar placea enorm sa invat sa cant la un instrument,as vrea mult sa fac si teatru.Chiar imi place!Poate vreau sa fac din urmatul scolii de teatru o traditie a familiei?Nu stiu,tot ce e posibil.Mda,am spus "a familie",pai mama a fost actrita(sunt foarte mandra de ea).A jucat multe roluri pe scenele teatrelor.Ceea ce nu imi place la ea este faptul ca a renuntat la asta,desi era un vis "arzator"(:)) ) al ei.Acum,ca am spus de teatru mi-am adus aminte un lucru,cand faceam modelling in paralel cu noi se facea si teatru.Nu noi,modelele,era un grup de tineri care urmau aceasta scoala.Intr-una din zile a venit profesorul de actorie la noi,nah..multa lume venea sa vada "fetele de la modelling",era funny.Si acel profesor cand m-a vazut,m-a placut,atitudinea probabil.Si tin minte ca m-a luat la intrebari.M-a facut chiar sa joc un rol,sa vada daca sunt buna la asta sau nu.Si..ia ghiciti?A spus:"ne vedem la cursuri".Cand am auzit parca si ochii mi-au iesit din orbite de bucurie,insa...nu m-am dus.Asta a fost prostia mea.Nu m-am dus si acum imi scot singura ochii cu furculita(sau sa zic cu lingura ca e mai greu si mai mult efort?).As fi avut un an de studii,mai aveam doi si terminam.Poate usa nu s-a inchis,poate a ramas intredeschisa,poate mai am o sansa,in cazul in care m-as decide sa fac acest lucru.Oare?
Dar toate au pornit de la vioara si am ajuns sa va povestesc cu totul altceva(din fericire nu am deviat foarte mult de la subiect,am ramas in domeniul artelor):))
Poate va place melodia urmatoare(pe mine m-a calmat:D)
Stiu ca nu-i bine sa urasti.Nu din punctul de vedere al celui care este urat,ci din punctul de vedere al propriei tale persoane.De ce sa-ti faci suflet amar,cand poti gusta din dulcele vietii?(putin cam metaforic dar...)Fiinta asta,despre care am spus ca se afla si in comisie,pff,nici nu am cuvinte suficient de urate pentru a-mi exprima opinia in legatura cu "minunatul" ei caracter.
Dar sa trece peste partea asta,chiar nu mai conteaza.Mai am trei-patru luni si gata!N-o mai vad,n-o mai aud!SUPERB!!!
Intotdeauna mi-a placut cum suna vioara.(Oare am mai spus asta?hmm)Mi-ar fi placut ca ai mei sa ma fi dat la cursuri pentru a putea intelege acest instrument,sau oricare altul.
(De exemplu,cand eram mica,de Craciun,am primit o orga de jucarie,cadou bineinteles.Singura am invatat sa cant,ce era mai usor desigur,dar important a fost ca imi placea atat de mult modul in care degetele mele mangaiau clapele si sunetul care iesea dupa,incat am vrut sa continui.Dar timpul a avut grija ca anumite vise sa se spulbere.Si acum am orga,de data asta una adevarata.Mai cant din cand in cand dar nu cu acelasi extaz cu care o faceam acum cativa ani.Insa stiu un lucru;si anume:atunci cand ma asez pe scaunelul din fata acesteia cu greu ma mai ridic.)
Paranteza pe care am facut-o a fost cam mare,desi eu vroiam sa fie micuta.Ma rog,sa revenim.Dupa cum spuneam mi-ar fi placut ca atunci cand eram mica sa fi urmat un astfel de curs.In schimb eu am facut altele:)).
Cum ar fi:
karate,
dansuri moderne,
dansuri sportive,
curs de germana,
curs de engleza,
curs de informatica
parca ceva si de crosetat,
modelling(asta mare,dar tot mica sunt:D)
si tot felul de altfel de lucruri,minore in cazul de fata.
Acum insa nu regret nimic din toate astea.Din fericire imi si aduc aminte cate ceva din fiecare.La unele am progresat dar la altele,cum nu le-am mai facut,am stagnat(sa spun asa).Acum pe langa faptul ca mi-ar placea enorm sa invat sa cant la un instrument,as vrea mult sa fac si teatru.Chiar imi place!Poate vreau sa fac din urmatul scolii de teatru o traditie a familiei?Nu stiu,tot ce e posibil.Mda,am spus "a familie",pai mama a fost actrita(sunt foarte mandra de ea).A jucat multe roluri pe scenele teatrelor.Ceea ce nu imi place la ea este faptul ca a renuntat la asta,desi era un vis "arzator"(:)) ) al ei.Acum,ca am spus de teatru mi-am adus aminte un lucru,cand faceam modelling in paralel cu noi se facea si teatru.Nu noi,modelele,era un grup de tineri care urmau aceasta scoala.Intr-una din zile a venit profesorul de actorie la noi,nah..multa lume venea sa vada "fetele de la modelling",era funny.Si acel profesor cand m-a vazut,m-a placut,atitudinea probabil.Si tin minte ca m-a luat la intrebari.M-a facut chiar sa joc un rol,sa vada daca sunt buna la asta sau nu.Si..ia ghiciti?A spus:"ne vedem la cursuri".Cand am auzit parca si ochii mi-au iesit din orbite de bucurie,insa...nu m-am dus.Asta a fost prostia mea.Nu m-am dus si acum imi scot singura ochii cu furculita(sau sa zic cu lingura ca e mai greu si mai mult efort?).As fi avut un an de studii,mai aveam doi si terminam.Poate usa nu s-a inchis,poate a ramas intredeschisa,poate mai am o sansa,in cazul in care m-as decide sa fac acest lucru.Oare?
Dar toate au pornit de la vioara si am ajuns sa va povestesc cu totul altceva(din fericire nu am deviat foarte mult de la subiect,am ramas in domeniul artelor):))
Poate va place melodia urmatoare(pe mine m-a calmat:D)
Comentarii
Trimiteți un comentariu