Ziua de ieri a fost una complexa din punct de vedere al trairilor.
Dimineata s-a grabit sa vina.Ora 5 se credea printesa lumii,si de-odata ce ea s-a trezit trebuia sa dea trezirea intregii mele familii.
Autogara ii facea ochi dulci mamei mele,biletul,deasemenea.
Germania a iesit invingatoare in lupta dintre ea si cacata noastra tara,Romania.
In orice caz,despartirea a fost urata.Nu imi plac despartirile,dar,se pare ca tot timpul ajung la una.Nu are rost sa povestesc cum asteptam ca autocarul sa plece,cu ochii mai mari decat cepele si cu lacrimile in ei mai mari decat casa.
Intreaga zi m-am straduit sa nu plang,sa ma abtin,consolandu-ma cu ideea ca timpul trece si ca nu sunt singura.
Nu puteam sta in casa.Planificarea intalnirii cu prietenele a picat la tanc.Stiam ca alaturi de ele lacrimile se vor rusina si se vor ascunde,macar pentru o perioada.Ei bine,ne-am intalnit si am mers la liceu.Ne era dor de liceu,sa mai stam in pauze pe cimentul din fata centralei,sau in fata terenului de baschet.
Cand am aterizat in curtea scolii pauza isi juca rolul.De emotie nu am vazut pe nimeni,de fapt mint,mi-am vazut fosta colega,mi-am vazut prietena.Imbratisarea ei mi-a oferit atata caldura.Nu mai eram singura,nu mai eram trista.Dupa cateva minute,cred,am inceput sa ne vizitam profesorii.Imi tremura inima.Vroia sa se faca auzita,sa se faca simtita,ei bine,reusea.Viata din ea facea ca intregu-mi trup sa tremure.
Dupa cum am spus,am inceput sa ne vizitam profesorii,printre care se numara si profa,dulcea profa de franceza.Cand am vazut-o mi-am amintit de mama.In bratele ei m-am simtit atat de vulnerabila,lacrimile imi jucau in ochi,insa nu le puteam lasa sa evedeze,pentru ca multi alti ochi erau indreptati spre mine.
In orice caz,ieri am fost pusa la incercare cu plansul bine de tot.
Am rezistat,le-am retinut pana seara,cand...am ascultat o melodiea si gata,n-am mai putut.Am inchis calculatorul si patul nu s-a suparat cand m-am trantit in el si i-am imbratisat plapuma.
So...urata zi,plina!Oare asta cum va fi?
Abba - Chiquitita
Dimineata s-a grabit sa vina.Ora 5 se credea printesa lumii,si de-odata ce ea s-a trezit trebuia sa dea trezirea intregii mele familii.
Autogara ii facea ochi dulci mamei mele,biletul,deasemenea.
Germania a iesit invingatoare in lupta dintre ea si cacata noastra tara,Romania.
In orice caz,despartirea a fost urata.Nu imi plac despartirile,dar,se pare ca tot timpul ajung la una.Nu are rost sa povestesc cum asteptam ca autocarul sa plece,cu ochii mai mari decat cepele si cu lacrimile in ei mai mari decat casa.
Intreaga zi m-am straduit sa nu plang,sa ma abtin,consolandu-ma cu ideea ca timpul trece si ca nu sunt singura.
Nu puteam sta in casa.Planificarea intalnirii cu prietenele a picat la tanc.Stiam ca alaturi de ele lacrimile se vor rusina si se vor ascunde,macar pentru o perioada.Ei bine,ne-am intalnit si am mers la liceu.Ne era dor de liceu,sa mai stam in pauze pe cimentul din fata centralei,sau in fata terenului de baschet.
Cand am aterizat in curtea scolii pauza isi juca rolul.De emotie nu am vazut pe nimeni,de fapt mint,mi-am vazut fosta colega,mi-am vazut prietena.Imbratisarea ei mi-a oferit atata caldura.Nu mai eram singura,nu mai eram trista.Dupa cateva minute,cred,am inceput sa ne vizitam profesorii.Imi tremura inima.Vroia sa se faca auzita,sa se faca simtita,ei bine,reusea.Viata din ea facea ca intregu-mi trup sa tremure.
Dupa cum am spus,am inceput sa ne vizitam profesorii,printre care se numara si profa,dulcea profa de franceza.Cand am vazut-o mi-am amintit de mama.In bratele ei m-am simtit atat de vulnerabila,lacrimile imi jucau in ochi,insa nu le puteam lasa sa evedeze,pentru ca multi alti ochi erau indreptati spre mine.
In orice caz,ieri am fost pusa la incercare cu plansul bine de tot.
Am rezistat,le-am retinut pana seara,cand...am ascultat o melodiea si gata,n-am mai putut.Am inchis calculatorul si patul nu s-a suparat cand m-am trantit in el si i-am imbratisat plapuma.
So...urata zi,plina!Oare asta cum va fi?
Abba - Chiquitita
Comentarii
Trimiteți un comentariu