Paolo Nutini - Pencil full of lead
Mai tii minte?Asta e melodia pe care ne-am cunoscut!
Ne aflam in acea sala imensa,plina ochi de oameni care mai de care mai sofisticati.Doamne cu rochii cat mai infoiate in partea se jos si barbati cu fracuri.
Noi doi,hm,noi dou eram cei mai ciudati!Eu cu rochia mea pana la genunchi stransa cu o funda chiar la baza si tu...tu cu sacoul tau negru,si camasa in carouri.
Toata lumea ne privea.Tu ma priveai,eu te priveam!
Stiu ca primul lucru pe care l-am facut cand am intrat in sala,a fost sa-mi arunc privirea asupra ta.Tu,ai inghetat,parca,in privirea-mi de gheata(astea au fost cuvintele pe care le-ai folosit).
Cu pasi timizi,te-ai apropiat.Zambind usor mi-ai intins mana,sub indemnul atator priviri,iar eu ti-am acolerit-o cu palma mea.Senzatia era atat de placuta,gheata pe foc.Tu erai focul meu.Atunci,lumea ni s-a inchis,pasii de dans si-au jucat rolul,iar noi ne-am jucat iubirea.
Spune-mi,mai stii?
Comentarii
Trimiteți un comentariu