Stii,uneori imi e dor de perioada aia in care eram mica.Tin minte ca asteptam sambata cu nerabdare pentru ca o perteceam in familie.Cand venea seara facea baie de la mic la mare.Cat de frumos miroseam dupa,a sapunul simplu si a samponul de urzici.Niciodata nu am avut prea multi bani,dar mereu am fost curati si parca era mai bine decat acum(in sensul ca nu ma gandeam la atatea).
Uneori simt ca-mi complic viata.Repet,cat de bine miroseam si atunci,fara atatea lotiuni de corp,creme si fel de fel de uleiuri.
Dupa ce ieseam,sambata,toti din baie,ne inghesuiam in patul vechi(mama,tata,fratele meu si cu mine)si asteptam cu nerabdare sa inceapa "Surprize-surprize".
De cele mai multe ori adormeam,nu puteam rezista pana la sfarsit si parca simt si acum bratele tatalui in jurul meu,carandu-ma in patul care m-astepta facut de mama.Veneau amandoi la capul meu si ma pupau,spunandu-mi "Noapte bunicica,printesa lu' mama/tata".
Ma uit acum in oglinda si parca nu-mi vine sa cred cat am crescut,cat de repede au trecut anii.
Duminica dimineata...mancam la "iarba verde" alaturi de fratele meu.Numai verde nu era pentru ca podeaua era acoperita de o mocheta rosie,insa noi asezam o patura,o fata de masa,imaginandu-ne ca mergem la "iarba verde".Mama ne aducea cartofii prajiti si gratarul,iar noi mancam cu atata pofta urmarind desenele animate de pe TVR1.
Parca imi e dor de simplitatea de atunci.Uneori chiar ma intreb de ce imi complic atat de mult viata,in loc sa las lucrurile simple asa cum sunt ele...simple.
Imi amintesc ca de multe ori nu aveam bani de haine noi,dar mergeam la second,sau imi facea mama rochite din rochiile ei.Ce mandra eram cu toate "hainele mele noi de la vechituri"-asa spuneam"am haine noi de la vechituri".Dar nimeni nu era ca mine->o copilita slabuta cu parul lung pana la fund,blond mai ceva ca spicul graului si cu ochii mari si albastri.Tin minte ca in fiecare seara ma pieptana mama si-mi facea o coada impletita,eram atat de fericita ca nu ma voi trage de par in somn si ca dimineata il voi putea pieptana cu usurinta...
(Pe langa unele neajunsuri vreau sa subliniez ca am avut o copilarie foarte fericita.Cat dansam,cat tipam,cat radeam..Ma jucam cu copiii,ieseam dimineata pe strada,ma mai intorceam seara sau cand ma striga mama sa mananc.A fost FRUMOS <3
A,sa nu uit,astea sunt cateva formatii ale copilariei mele:Andre,3SE,ASIA,HI-QDomnul Problema,LA-sau cum se scria,etc)
Acum ascult "Balada" de la Ciprin Porumbescu si mai e putin si lacrimile vor incepe sa-mi curga siroaie pe obraz,motivul=amintirile.
Sunt atat de fericita ca mereu am fost inconjurata de dragoste,si ca datorita parintilor mei sunt cine sunt,chiar daca uneori sunt rautacioasa consider ca sunt blanda.Dar nu vreau sa ma descriu.
Voi lasa acum si melodia care ma inconjoara in aceste clipe,poate iti va placea si tie.Eu cred ca se potriveste amintirilor mele asternute pe aceasta pagina elecronica.
O zi frumoasa!
Uneori simt ca-mi complic viata.Repet,cat de bine miroseam si atunci,fara atatea lotiuni de corp,creme si fel de fel de uleiuri.
Dupa ce ieseam,sambata,toti din baie,ne inghesuiam in patul vechi(mama,tata,fratele meu si cu mine)si asteptam cu nerabdare sa inceapa "Surprize-surprize".
De cele mai multe ori adormeam,nu puteam rezista pana la sfarsit si parca simt si acum bratele tatalui in jurul meu,carandu-ma in patul care m-astepta facut de mama.Veneau amandoi la capul meu si ma pupau,spunandu-mi "Noapte bunicica,printesa lu' mama/tata".
Ma uit acum in oglinda si parca nu-mi vine sa cred cat am crescut,cat de repede au trecut anii.
Duminica dimineata...mancam la "iarba verde" alaturi de fratele meu.Numai verde nu era pentru ca podeaua era acoperita de o mocheta rosie,insa noi asezam o patura,o fata de masa,imaginandu-ne ca mergem la "iarba verde".Mama ne aducea cartofii prajiti si gratarul,iar noi mancam cu atata pofta urmarind desenele animate de pe TVR1.
Parca imi e dor de simplitatea de atunci.Uneori chiar ma intreb de ce imi complic atat de mult viata,in loc sa las lucrurile simple asa cum sunt ele...simple.
Imi amintesc ca de multe ori nu aveam bani de haine noi,dar mergeam la second,sau imi facea mama rochite din rochiile ei.Ce mandra eram cu toate "hainele mele noi de la vechituri"-asa spuneam"am haine noi de la vechituri".Dar nimeni nu era ca mine->o copilita slabuta cu parul lung pana la fund,blond mai ceva ca spicul graului si cu ochii mari si albastri.Tin minte ca in fiecare seara ma pieptana mama si-mi facea o coada impletita,eram atat de fericita ca nu ma voi trage de par in somn si ca dimineata il voi putea pieptana cu usurinta...
(Pe langa unele neajunsuri vreau sa subliniez ca am avut o copilarie foarte fericita.Cat dansam,cat tipam,cat radeam..Ma jucam cu copiii,ieseam dimineata pe strada,ma mai intorceam seara sau cand ma striga mama sa mananc.A fost FRUMOS <3
A,sa nu uit,astea sunt cateva formatii ale copilariei mele:Andre,3SE,ASIA,HI-QDomnul Problema,LA-sau cum se scria,etc)
Acum ascult "Balada" de la Ciprin Porumbescu si mai e putin si lacrimile vor incepe sa-mi curga siroaie pe obraz,motivul=amintirile.
Sunt atat de fericita ca mereu am fost inconjurata de dragoste,si ca datorita parintilor mei sunt cine sunt,chiar daca uneori sunt rautacioasa consider ca sunt blanda.Dar nu vreau sa ma descriu.
Voi lasa acum si melodia care ma inconjoara in aceste clipe,poate iti va placea si tie.Eu cred ca se potriveste amintirilor mele asternute pe aceasta pagina elecronica.
O zi frumoasa!
Comentarii
Trimiteți un comentariu