Treceți la conținutul principal

Dialog

Mai crezi inca in basme,cand tot ce te inconjoara se prabuseste?
Ei bine,da,vreau sa mai cred in basme.Vreau sa-mi imaginez viata asa cum era atunci...Atunci cand femeile erau numite "domnite",cand barbatii erau numiti "cavaleri",cand lumea credea in dragoste adevarata si in printi venind pe cai albi,sau in sarutul dragostei care era in stare sa transforme o broasca hidoasa intr-un print incantator.
Vreau sa cred ca,desi suntem inconjurati de atata rautate,fiecare mai are o farama de bine in suflet.Si ca poate fi descoperita de cineva care si-ar da interesul si care s-ar avanta in cautarea imposibilului.Stii,imposibilul poate deveni posibil.Prima data trebuie sa faci ceea ce este necesar,dupa trebuie sa faci ceea ce este posibil si intr-un final iti vei da seama ca ai sfarsit facand imposibilul.
Dar ce reprezinta imposibilul pentru tine?
Pentru mine?Cum am spus,nu exista imposibil,poti face tot ce vrei daca iti doresti cu adevarat!
Dar nu ti se pare imposibil sa zbori?
Nu,intotdeauna exista o solutie.Poti zbura cu avionul,elicopterul,parapanta,iti poti face chiar si aripi,asemeni lui Icar.
Aici iti dau dreptate,dar totusi,eu cred ca exista lucruri imposibile.Uite,tu esti fata,niciodata nu vei putea fi o carte(de exemplu).
Asta o crezi tu,eu nu.Imaginatia nu are limite,pot fi absolut orice.E de ajuns sa inchid ochii si sa vreau sa fiu orice.Tu nu ai incercat niciodata?
Nu,nu am incercat,pentru ca mi-e frica sa nu ma lovesc cu capul de pereti.Lumea asta e prea rece,daca m-as lovi sunt sigura ca m-ar lasa acolo.
Da,poate ca ai dreptate.E o lume rece,dar tu ai un suflet cald.Simpla ta caldura,bucurie,simplul tau zambet,incalzeste atmosfera din jurul tau.E de ajuns ca tu sa fi asa cum esti,sa-i poti ajuta,contagia pe ceilalti cu starea ta de bine.Cel putin,eu asta cred.

Comentarii

  1. Diana Gavrila13 septembrie 2011 la 16:19

    Eu cred ca totul este posibil, atata timp cat nu te dai batuta. Frumos dialogul tau, iar framantarile tale sunt problemele prezentului nostru. Si mie mi-ar placea sa fi trait intr-un trecut mai bland.

    RăspundețiȘtergere
  2. Teodora-Rebeca13 septembrie 2011 la 16:37

    Multumesc mult pentru ce ai scris.:)

    RăspundețiȘtergere
  3. dia13 septembrie 2011 la 20:14

    si mie mi-ar fi placut sa fi trait un trecut mai bland...dar nu ne alegem noi, iar ordinea aceasta e hotarata cu un motiv!in ceea ce priveste basmele...nu mai cred de mulgt in ele, dar imi place sa visez...te pup!

    RăspundețiȘtergere
  4. Teodora-Rebeca13 septembrie 2011 la 21:28

    Sincera sa fiu,mie imi place prezentul.Imi place viata,ce-i drept,uneori e greu,dar e bine atata timp cat sunt alaturi de cei dragi.
    Dialogul acesta e pura fictiune :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Melancolie

M-a cam apucat melancolia de mana,si vad ca vrea sa ma traga alaturi de ea,in fundul patului desfacut si plin de lacrimi uscate. Asa as vrea sa dau vina pe vremea asta cacacioasa,dar nu pot,stiu ca nu din cauza ei am starea asta de tot rasul altora,nu al meu. Vad ca lacrimile incearca din rasputeri sa-mi mangaie obrazul,dar genele se impotrivesc,vor sa le tina captive in temnita ochilor. Doua tot au reusit sa evadeze,dar pupilele joaca rolul paznicilor,poate isi vor face si ele bine meseria la fel cum au facut jardienii plamani in postarea de mai jos. Butoiul de lacrimi uitate a iesit putin la suprafata oceanului de melancolie,dar poate am sansa sa gasesc o sticluta de fericire.Pune o picatura pe o foaie veche,scrie cu ea sarutul tau,bag-o in sticluta si arunc-o pe marea mea,pentru a-mi aduce zambetul asa cum faci mereu. O voi astepta!
Un comentariu
Citiți mai multe

Vis

Uneori ma uimeste subconstientul meu.Cat de departe poate sa ajunga!?Cat de intortocheate pot fi unele vise!?Mi-ar placea chiar mult sa le descifrez,dar doar pe unele dintre ele,nu pe toate. E atat de ciudat cum poti disparea dintr-un loc intr-altul in mai putin de o fractiune de secunda dar actiunea ramane aceeasi,cum din urata uratelor esti mai frumoasa decat zeita frumusetii,cum vorbesti cu mama in corpul tatalui... De ce scriu acum despre vise?Ei bine,din cauza ca noaptea trecuta am avut un vis foarte ciudat si am incercat sa-i dau de cap,sa vad de la ce a pornit totul. Mie-mi plac mult povestile,legendele si chestiile de genu.Am o pretena care,saraca,e inebunita,de fiecare data cand aflu ceva nou ii spun si ei,ii multumesc ca ma asculta chiar si atunci cand,poate,nu vrea(la fel e si cu proverbele,imi plac proverbele,si am momente in care la fiecare fraza trebuie sa adaug cate unul,bineinteles sa aiba legatura cu subiectul),din nou,multumesc Andreea ! Asa,sa scriu in continuare tre...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Crini

Uneori vantul din exterior se inteteste in interiorul trupului meu.Inima e o piatra agatata de lantic,o piatra in multe culori stravezii.Acesta este motivul pentru care ecoul vantului rasuna din toate colturile.Venele fiind goale,motorul fiind stricat. Inelul negru de pe deget incearca sa semnifice legatura pe care o am cu cinii,cu crinii albi asezati frumos in vaza,in vaza unui pictor care isi aranjeaza pe panza toata bucuria,tristetea... Trandafirii uscati se odihnesc si acum pe birou.Asteapta ziua in care vor invia,in care isi vor recapata culoarea de altadata. Ei sunt singurii care stiu ca in acea zi vei veni tu cu o vaza plina de crini albi.Tu vei fi cel care le va reda culoare,care va reda inimii forma si textura initiala si care va transforma inelul negru intr-unul plin de cuvinte. Crinii imi stiu secretul,imi stiu gandurile,ma stiu pe mine.Nu pe cea care se zareste in oglinda,ci pe cea care se oglindeste in ochii albastrii uneori inundati de lacrimi,fie ca sunt ele de fericire ...
3 comentarii
Citiți mai multe