Si visam la noi doi...Dar se pare ca vantul a batut atat de tare incat a dus departe toate visurile mele,poate ale noastre.
Stau acum si ma uit la ploaie.Ma fascineaza fulgerele,modul lor de a demonstra ca exista atat de multa viata chiar si atunci cand ploua.Picaturile imense care imi canta la geam,acompaniate de basul puternic al tunetelor.
Toate acestea creeaza note muzicale care par a fi menite pentru a fi scrise pe portativul meu interior.Sunt in perfecta concordanta cu ceea ce simt,ceea ce sunt in momentul de fata...o furtuna.
Uneori ma uimeste subconstientul meu.Cat de departe poate sa ajunga!?Cat de intortocheate pot fi unele vise!?Mi-ar placea chiar mult sa le descifrez,dar doar pe unele dintre ele,nu pe toate. E atat de ciudat cum poti disparea dintr-un loc intr-altul in mai putin de o fractiune de secunda dar actiunea ramane aceeasi,cum din urata uratelor esti mai frumoasa decat zeita frumusetii,cum vorbesti cu mama in corpul tatalui... De ce scriu acum despre vise?Ei bine,din cauza ca noaptea trecuta am avut un vis foarte ciudat si am incercat sa-i dau de cap,sa vad de la ce a pornit totul. Mie-mi plac mult povestile,legendele si chestiile de genu.Am o pretena care,saraca,e inebunita,de fiecare data cand aflu ceva nou ii spun si ei,ii multumesc ca ma asculta chiar si atunci cand,poate,nu vrea(la fel e si cu proverbele,imi plac proverbele,si am momente in care la fiecare fraza trebuie sa adaug cate unul,bineinteles sa aiba legatura cu subiectul),din nou,multumesc Andreea ! Asa,sa scriu in continuare tre...
Comentarii
Trimiteți un comentariu