Si visam la noi doi...Dar se pare ca vantul a batut atat de tare incat a dus departe toate visurile mele,poate ale noastre.
Stau acum si ma uit la ploaie.Ma fascineaza fulgerele,modul lor de a demonstra ca exista atat de multa viata chiar si atunci cand ploua.Picaturile imense care imi canta la geam,acompaniate de basul puternic al tunetelor.
Toate acestea creeaza note muzicale care par a fi menite pentru a fi scrise pe portativul meu interior.Sunt in perfecta concordanta cu ceea ce simt,ceea ce sunt in momentul de fata...o furtuna.
Tie iti e frica de ceva?De cineva?Sau poate ai un cosmar care ti se repeta? Mie da,imi e frica de anumite lucruri,poate ca unele dintre ele sunt banale,insa pe mine ma inspaimanta. Ei bine,de cand sunt mica ma "urmareste" un cosmar: Sunt in mijlocul unui cerc format din oameni care se tin de mana si incep sa se invarta. Liderii cercului sunt tati si "Mona Lisa"(da,tabloul lui Da Vinci-care,atunci cand il vad,ma trec fiorii).Toti cei care fac parte din cerc ma privesc fix,si se invart,se invart repede,tot mai repede,pana cand se apropie de mine.In tot acest timp,pe fundal se aude o muzica...nu pot sa descriu.E linistitoare dar in acelasi timp inspaimantatoare!Sa revin,intentia celor din cerc e sa ma omoare.Insa,de fiecare data cand ajung langa mine,ma trezesc tipand,plangand. Stiu de la ce a pornit cosmarul,in urma carei intamplari.Dar totusi sunt curioasa ce inseamna.Ce mesaj imi trimite inconstientul(asa cum a sustinut Freud)?Cum pot scapa de frica aia terib...
Comentarii
Trimiteți un comentariu