Era atat de cald afara,iar in acel mijloc de transport in comun,aerul parea sa se stinga cu fiecare secunda care trecea.
Langa mine statea mama,stiu ca imi povestea ceva haios iar eu chicoteam.Nu mai stiu ce imi zicea pentru ca in secunda in care am ridicat privirea din pamant si am intalnit acei ochi...am uitat totul.
Nu mai conta ca trecusem prin multe intamplari urate,unele dintre ele incredibil de amuzante,in ciuda urateniei lor,nu mai conta absolut nimic.Parca Universul pusese punct in acea clipa.Nicio planeta nu se mai invartea,niciun om nu mai respira,erau doar ochii tai si ai mei.
Nu ma pune sa descriu culoarea lor,caci nu mai stiu.Ca erau verzi,ca erau albastri,nici macar nu mai conteaza.Erau atat de profunzi,pur si simplu magici.
Eram atat de fermecata de acea privire incat am uitat sa o mut pe a mea.Poate ca am devenit pentru cateva momente chiar indiscreta,dar nu mai conta.Nimic nu mai conta!
Si acum cand ma gandesc la privirea aia plina de caldura,iubire,incredere si seninatate simt cum isi fac loc prin stomacul meu zeci de fluturi.
Dar totul a trecut...ai ramas un frumos strain,cu o privire naucitoare care m-a facut sa visez si sa zbor pentru cateva momente!
"Beautiful stranger, don't want to know your name/
Beautiful stranger, just want to take your hand/
How sweet it can be, if you make me dance/
How long will it last, baby if we dance?"
Dar,cum soarta nu si-o stie nimeni,poate,candva,ne vom reintalni!
Tie iti e frica de ceva?De cineva?Sau poate ai un cosmar care ti se repeta? Mie da,imi e frica de anumite lucruri,poate ca unele dintre ele sunt banale,insa pe mine ma inspaimanta. Ei bine,de cand sunt mica ma "urmareste" un cosmar: Sunt in mijlocul unui cerc format din oameni care se tin de mana si incep sa se invarta. Liderii cercului sunt tati si "Mona Lisa"(da,tabloul lui Da Vinci-care,atunci cand il vad,ma trec fiorii).Toti cei care fac parte din cerc ma privesc fix,si se invart,se invart repede,tot mai repede,pana cand se apropie de mine.In tot acest timp,pe fundal se aude o muzica...nu pot sa descriu.E linistitoare dar in acelasi timp inspaimantatoare!Sa revin,intentia celor din cerc e sa ma omoare.Insa,de fiecare data cand ajung langa mine,ma trezesc tipand,plangand. Stiu de la ce a pornit cosmarul,in urma carei intamplari.Dar totusi sunt curioasa ce inseamna.Ce mesaj imi trimite inconstientul(asa cum a sustinut Freud)?Cum pot scapa de frica aia terib...
Comentarii
Trimiteți un comentariu