Era atat de cald afara,iar in acel mijloc de transport in comun,aerul parea sa se stinga cu fiecare secunda care trecea.
Langa mine statea mama,stiu ca imi povestea ceva haios iar eu chicoteam.Nu mai stiu ce imi zicea pentru ca in secunda in care am ridicat privirea din pamant si am intalnit acei ochi...am uitat totul.
Nu mai conta ca trecusem prin multe intamplari urate,unele dintre ele incredibil de amuzante,in ciuda urateniei lor,nu mai conta absolut nimic.Parca Universul pusese punct in acea clipa.Nicio planeta nu se mai invartea,niciun om nu mai respira,erau doar ochii tai si ai mei.
Nu ma pune sa descriu culoarea lor,caci nu mai stiu.Ca erau verzi,ca erau albastri,nici macar nu mai conteaza.Erau atat de profunzi,pur si simplu magici.
Eram atat de fermecata de acea privire incat am uitat sa o mut pe a mea.Poate ca am devenit pentru cateva momente chiar indiscreta,dar nu mai conta.Nimic nu mai conta!
Si acum cand ma gandesc la privirea aia plina de caldura,iubire,incredere si seninatate simt cum isi fac loc prin stomacul meu zeci de fluturi.
Dar totul a trecut...ai ramas un frumos strain,cu o privire naucitoare care m-a facut sa visez si sa zbor pentru cateva momente!
"Beautiful stranger, don't want to know your name/
Beautiful stranger, just want to take your hand/
How sweet it can be, if you make me dance/
How long will it last, baby if we dance?"
Dar,cum soarta nu si-o stie nimeni,poate,candva,ne vom reintalni!
M-a cam apucat melancolia de mana,si vad ca vrea sa ma traga alaturi de ea,in fundul patului desfacut si plin de lacrimi uscate. Asa as vrea sa dau vina pe vremea asta cacacioasa,dar nu pot,stiu ca nu din cauza ei am starea asta de tot rasul altora,nu al meu. Vad ca lacrimile incearca din rasputeri sa-mi mangaie obrazul,dar genele se impotrivesc,vor sa le tina captive in temnita ochilor. Doua tot au reusit sa evadeze,dar pupilele joaca rolul paznicilor,poate isi vor face si ele bine meseria la fel cum au facut jardienii plamani in postarea de mai jos. Butoiul de lacrimi uitate a iesit putin la suprafata oceanului de melancolie,dar poate am sansa sa gasesc o sticluta de fericire.Pune o picatura pe o foaie veche,scrie cu ea sarutul tau,bag-o in sticluta si arunc-o pe marea mea,pentru a-mi aduce zambetul asa cum faci mereu. O voi astepta!
Comentarii
Trimiteți un comentariu