Treceți la conținutul principal

Dialog


"Au trecut clipele(vazand cu ochii) in timp ce noi doi povesteam.Dar a trebuit sa plece,la fel si eu….
…

S-au dus si lunile,asemeni clipelor petrecute la cafenea.Dar astazi nu puteam sa stau singura in casa,trebuia sa vorbesc cu cineva.Asa ca m-am intalnit cu Anca!Simteam nevoia sa o vad,sa ii spun anumite lucruri.Astfel,conversatia noastra a inceput:
-Anca,mi-e frica!
-De ce?
-Imi e frica de ce simt.Si da,ma refer la el.Simt chestii pe care nu le-am simtit niciodata.Mi-am dat seama ca tot ce am crezut ca am simtit pana acum au fost doar iluzii.Ma intreb daca viata asta e plina de iluzii?! Ma intreb daca ce simt pt el acum e doar o iluzie,daca traiesc intr-un vis,intr-un glob fragil care se poate sparge oricand?!Mi-e frica de tot ce simt.Cine spunea ca iubirea(mi-e greu sa spun cuvantul asta,mi-e foarte greu,sau poate mi-e doar frica sa il spun si din cauza asta vreau sa cred ca mi-e greu sa il scriu,sa il rostesc,sa il simt...)e o complexitate de trairi,a avut dreptate.Simt ca vreau sa-l vad zilnic,ca vreau sa-l aud,vreau sa fie bine.Daca el nu e bine,nici eu nu sunt bine.Daca el rade,pot rade si eu!Mi-e frica pentru ca el si-a dat seama de tot ce simt,stie ca sunt a lui.Suna urat?Nu,eu simt ca sunt a lui.Nu fizic,ci spiritual.M-as putea uita in ochii lui clipe in sir,desi uneori ii evit privirea,pentru ca mi se duce pana in varful degetelor de la picioare.Si iarta-ma,te rog,ca iti spun tie,dar nu am curaj sa spun nimanui altcuiva.

-Imi dau seama ca ce simti nici nu se compara cu ce ai incercat sa spui tu acum, si ca nu o sa reusesti sa descrii vre-odata ce simti.
Sunt foarte fericita pentru tine si sper ca el sa stie ce face si ce vrea... mai ales ca si-a dat seama de asta.
Eu as zice sa nu iti mai fie frica si sa te lasi cuprinsa de ceea ce simti... Lasa-te condusa de sentimente
-Asa voi face!"

…

Este o continuare a "povestii" scrise acum catva timp.In cazul in care nu ati citit,puteti intra aici:prima parte si partea a doua .
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Melancolie

M-a cam apucat melancolia de mana,si vad ca vrea sa ma traga alaturi de ea,in fundul patului desfacut si plin de lacrimi uscate. Asa as vrea sa dau vina pe vremea asta cacacioasa,dar nu pot,stiu ca nu din cauza ei am starea asta de tot rasul altora,nu al meu. Vad ca lacrimile incearca din rasputeri sa-mi mangaie obrazul,dar genele se impotrivesc,vor sa le tina captive in temnita ochilor. Doua tot au reusit sa evadeze,dar pupilele joaca rolul paznicilor,poate isi vor face si ele bine meseria la fel cum au facut jardienii plamani in postarea de mai jos. Butoiul de lacrimi uitate a iesit putin la suprafata oceanului de melancolie,dar poate am sansa sa gasesc o sticluta de fericire.Pune o picatura pe o foaie veche,scrie cu ea sarutul tau,bag-o in sticluta si arunc-o pe marea mea,pentru a-mi aduce zambetul asa cum faci mereu. O voi astepta!
Un comentariu
Citiți mai multe

Vis

Uneori ma uimeste subconstientul meu.Cat de departe poate sa ajunga!?Cat de intortocheate pot fi unele vise!?Mi-ar placea chiar mult sa le descifrez,dar doar pe unele dintre ele,nu pe toate. E atat de ciudat cum poti disparea dintr-un loc intr-altul in mai putin de o fractiune de secunda dar actiunea ramane aceeasi,cum din urata uratelor esti mai frumoasa decat zeita frumusetii,cum vorbesti cu mama in corpul tatalui... De ce scriu acum despre vise?Ei bine,din cauza ca noaptea trecuta am avut un vis foarte ciudat si am incercat sa-i dau de cap,sa vad de la ce a pornit totul. Mie-mi plac mult povestile,legendele si chestiile de genu.Am o pretena care,saraca,e inebunita,de fiecare data cand aflu ceva nou ii spun si ei,ii multumesc ca ma asculta chiar si atunci cand,poate,nu vrea(la fel e si cu proverbele,imi plac proverbele,si am momente in care la fiecare fraza trebuie sa adaug cate unul,bineinteles sa aiba legatura cu subiectul),din nou,multumesc Andreea ! Asa,sa scriu in continuare tre...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Crini

Uneori vantul din exterior se inteteste in interiorul trupului meu.Inima e o piatra agatata de lantic,o piatra in multe culori stravezii.Acesta este motivul pentru care ecoul vantului rasuna din toate colturile.Venele fiind goale,motorul fiind stricat. Inelul negru de pe deget incearca sa semnifice legatura pe care o am cu cinii,cu crinii albi asezati frumos in vaza,in vaza unui pictor care isi aranjeaza pe panza toata bucuria,tristetea... Trandafirii uscati se odihnesc si acum pe birou.Asteapta ziua in care vor invia,in care isi vor recapata culoarea de altadata. Ei sunt singurii care stiu ca in acea zi vei veni tu cu o vaza plina de crini albi.Tu vei fi cel care le va reda culoare,care va reda inimii forma si textura initiala si care va transforma inelul negru intr-unul plin de cuvinte. Crinii imi stiu secretul,imi stiu gandurile,ma stiu pe mine.Nu pe cea care se zareste in oglinda,ci pe cea care se oglindeste in ochii albastrii uneori inundati de lacrimi,fie ca sunt ele de fericire ...
3 comentarii
Citiți mai multe