Poezie

Anul trecut am primit "cadou" o poezie!O surpriza foarte frumoasa!
Sper sa va placa si voua,mie mi-a placut1
Multumesc Tudor!

Reverie

"Vis de smirna si rugina se amesteca-n tacere

Cu a ploii feerie in a stropilor cadere

Si-ascultandu-ti rasul seara imi incep in simfonie

Dulcea noptii-nchipuire despre ce as vrea sa  fie.

Ochii-nchisi nu stau de straja, caci nu-i nimeni sa mai vina

Si sa-mi strice-nchipuirea, s-o amestece cu tina,

Insa ochiul mintii mele simte chipuri nestiute

Care numai prin nadejdea visului se dau vazute.

Prin a umbrei mladiere se arata insusi Timpul

In clepsidrele de sticla picurand usor nisipul.

Pasi usori se-ndreapta mistic spre unghere-ntunecate

Iar doi ochi coboara tainic dulci priviri de nestemate.

Rusinat, in bolti de nouri se topeste lin azurul,

Cu a sale raze frante-mbratiseaza imprejurul

Si prin culmi de-argint rasuna cantec dulce de lumina

In botez de roua alba si mireasma de sulfina.

Si apari… E-asa straina clipa pururi adumbrita

De a cuminteniei tremur si de spaima  potolita

De doi ochi ce-arunca-ntruna dulci priviri de nestemate

Catre inimi tematoare, catre minti intunecate.

Nu-ti vad chipul. Stralucirea   ochilor e-atat de-adanca

Caci si soarele se-opreste ca la semn, ca la porunca

Si-si  gaseste iarasi cerul oglindit in chipul tandru

Cu alai de falnici fluturi si cu flori de oleandru.

Pe covor de iarba ‘nalta tu pasesti desculta-n cale

Si prin iedera imprastii lungi fuioare de petale.

Vantul joaca-se in parul de-aur moale, nu iti pasa

Vantul, cerul, lumea toata stie cat esti de frumoasa.

Si tu stii! Dar ochii mintii mele nu te pot vedea

Pe de-a-ntregul, dar nutreste prin speranta sa redea

Prin cuvinte, prin vis tainic, chipul tau si pasul lin,

Farmecul idilic, vraja, ochii tai de cer senin.

In inchipuirea noptii se aude al tau glas

Se-nfioara crud natura, timpul face un popas

Clipa se opreste, tace si e liniste din nou

Pace, liniste,-ascultare ti se-ofera drept cadou.

Vocea ta rasuna iarasi in vibratii de miracol

Glas de lira, viitorul se arata ca-n oracol

Si, cu nerostite vorbe imi graieste numai mie

Tresarind, ascult cu ravna un ecou din reverie:

“Vei stii oare ce inseamna sa strabatem infinitul

Stii tu oare ca impreuna n-om ajunge la sfarsitul

Zilelor de primavara, caci vom fi precum doi astrii

Neclintiti sub timp si spatiu ca o ruga de sihastrii ?

Noi vom dainui de-a pururi precum visul celor antici,

Caci in noi salasluieste nemurirea  celor trainici.”

Frunze cad ca odinioara, toamna vine prea devreme,

Vara piere precum clipa, frigul prinde sa te cheme.

Cad petalele in juru-ti, iarna suiera adanca,

Tu dispari usor in zare, numai ochii iti ard inca

Vreau sa-ti strig in glas de tunet ca plecarea-ti ma framanta

Dar inima imi tresare, gura singura cuvanta:

“De te-oi pierde, ce mi-e viata? Numai vis ori amintire?

De-i ramane, fi-vei pururi a tristetii asfintire.

Nu-ti vad chipul, ci doar ochii ce in vis ma fac sa stiu

Ca vei fi cu mine  iarasi cand cu tine am sa fiu.

Si cand umbrele de seara risipise-vor incet

Imi voi arunca in zare asteptarea de ascet

Si cu mana-mi tremuranda iti voi prinde mana ta

Si te-oi duce-n al meu suflet si-a mea inima-ti voi da. “

Vis de smirna si rugina se amesteca-n tacere

Cu a ploii feerie in a stropilor cadere.

Si pe aripa de apa clocotesc in doruri mute

Gandurile mele toate. N-are cine sa le-asculte.

Nu e nimeni. Numai ploaia, insotindu-mi visul dulce

Imi trezeste-n racorire mintea pusa sa se culce.

Deschid ochii-n intuneric, cautand strop de lumina

Lasand visul sa rasune ca o armonie lina

In a gandului unghere, in poteci intunecoase

Ce in vis se strabatura de picioarele-ti frumoase .

Visul a pierit cu totul, ochii tai si glasul care

Imi vorbea in adormire de-a veacului carare.

Oare-s singur? Oare visul nu a fost decat un vis?

Sau poate o prevestire a caderii in abis?

Ori poate o ridicare catre alte zari, spre cer

Unde doar iubirea canta si suspinele ne pier

Unde pasii vesniciei se aud ca-n visul meu,

Unde iedera cea vie poarta-acum parfumul tau.

Si deodata simt iar cerul cum coboara peste mine

Ochii tai adanci se-arata purtand tot vazduhu-n sine.

Nu e vis si totusi ochii cei in noapte-nchipuiti

Sunt aici, sunt langa mine, albastrii si ne-mblanziti.

Si esti TU. Iar chipul zarii se-oglindeste-n chipul meu

Imbracandu-te cu marea, punand stele-n parul tau

Oglindindu-te in calme, limpezi ape, tu zambesti

Aratandu-ti chipul fraged ca de zana din povesti."

Tudor Dragomir