Treceți la conținutul principal

"picioare"


Astazi mi-am dat seama de un lucru...si anume ca atunci cand ii vrei pe toti alaturi de tine nu-i poti avea.Intotdeauna ramai cu una sau maxim patru persoane,sa zicem,alaturi,indiferent ca inainte de observarea acestui lucru toti te "strang in brate".
Aici intervin tot felul de motive.
Dar oare ce inseamna o prietenie cu adevarat?Ceea ce asteapta toti de la tine?Dar cand tu ai nevoie?Unde sunt?Ei bine as putea spune ca astea sunt intrebari retorice.Eu sunt fericita alaturi de prietenii mei,cei care chiar sunt prietenii mei...Pana la urma si alaturi de ceilalti...ca asta e...nimeni nu-i perfect,desi tindem spre perfectiune.
Dar poate si perfectiunea are mai multe intelesuri...poate fi privita din mai multe unghiuri.Nu cred ca inseamna acelasi lucru pentru toata lumea.Eu de exemplu prin perfectiune Il inteleg pe Dumnezeu...Altul prin perfectiune poate intelege...un lucru:o piatra foarte rotunda si slefuita...Dar depinde de la om la om.

Sarind de la o chestie la alta...ai simtit vr-odata ca picioarele te lasa?Eu da...e una din senzatiile care ma invaluie atunci cand dau rezistenta la sport...Alerg,alerg,alerg...dupa care ...hop...eu nu ma sunt,nu mai depun nici un fel de efort,picioarele mele fac totul,isi spun cuvantul,isi arata forta,sau slabiciunea,infrang respiratia....sunt picioare!Ciudat sentiment,dar totusi nu asta e partea in care te "parasesc"...Dupa tot efortul asta,dupa primirea binemeritatei note,cand te asezi intr-un bun sfarsit...gata...s-au asezat si ele.In incercarea zadarnica a creierului de a le coordona...ele tot acolo raman...se intampla chiar ca restul corpului sa fie in alta camera dar picioarele raman neclintite...Superb sentiment...nu neaparat in adevaratul sens al cuvantului...Dar daca stai sa analizezi partea figurata ...nu e chiar asa frumos sentimentul...sa ai inima bucatele...Noroc ca nu numai din ea suntem alcatuiti...:)
p.s. poate te gandesti de ce am asemanat picioarele cu inima...ei bine,cum picioarele sunt cele care asigura transportul intregului tau corl,asa si inima asigura transportul intregului tau sange...cred ca din cauza asta...:)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Respect

Nu am trait atunci...si imi pare rau. "Atunci" = vremuri in care respectul era pe primul loc. Urasc sa ascult cuvintele si sa nu vad faptele,dar urasc si mai tare sa vad altfel de fapte. Uneori am impresia ca sunt plina de ura.Si incerc sa scap de ea,dar anumite lucruri mi-o aduc din nou in minte. Urasc oamenii care spun ca le pasa si de fapt de ignora.Pai daca nu ma vrei in viata ta,e simplu...lasa-ma sa plec. In ultima perioada am trecut prin niste stari total contradictorii.Iubire-ura;neincredere-increde;putere-slabiciune...Am obosit,psihic. Da,sunt tanara,dar nu imi plac oamenii ipocriti!Si ma bucur ca avem abilitatea de a alege.Insa,ma intreb,stim,de fapt,de la inceput ce alegem? Ok,imi trebuie o balanta! Dar ce vorbesc?! Eu insami am ascendentul in aceasta zodie...Deci,trebuie sa cantaresc! :)
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Pentru voi...toti!

            Tinand cont ca astazi a fost 8 Martie (Ziua Mamei sau Ziua Femeii), am incercat sa aflu de la barbati ce inseamna aceasta pentru ei. Inainte de a scrie raspunsurile lor, as vrea sa scriu cateva dintre “definitiile “ femeii rostite de anumite personalitati… Femeia este o mâncare pentru zei, gătită de diavoli – William Shakespeare Femeia este un cadou care te alege – Georges Brassens Femeia este muzica rătăcita în carne – Emil Cioran Femeia este lucrarea de diplomă a lui Dumnezeu la examenul de estetică – Vasile Ghica Femeia este fanta care se deschide în zona vizibilului pentru a lăsa extraordinarul să pătrundă în lume - Gabriel Liiceanu Femeia, prin frumuseţea ei fizică şi morală, este marele stimulent al vieţii pentru omul normal, pictor, sculptor, muzician, poet, filosof şi om de ştiinţă, ca şi când în fiinţa ei şi-ar fi dat mâna toate cele nouă muze, fiice ale lui Zeus şi ale zeiţei Mnemosina – Dan Begu Femeia e forta motrica a vi...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Vorbe,ganduri asternute

Ma gandeam la mine.La ce sunt,la ce fac,la ce vreau.Un singur raspuns mi-a venit in minte pentru toate trei intrebarile.Sunt un pictor.Ce-i drept,nu asemeni lui Picaso sau Stefaniei Nistoreanu  . Eu sunt pictorul propriei mele vieti.Imi pictez fiecare zi in functie de starea care ma incerca.Uneori folosesc doar griul,alte ori doar albastrul,iar acum...acum nici nu stiu,cred ca am un curcubeu,dar am adaugat si cele doua nonculori,alb si negru.Am strans o multime de tablouri.Cate zile atatea imagini.Urmatotul vreau sa reprezinte viitorul,si la el sa ma opresc.M-am saturat sa ilustrez zile trecute,acum vreau unul care sa imi arate calea catre viitor. Cu acest pod imi voi incepe tabloul,dupa care voi adauga toate lucrurile,peisajele,sperantele,sentimentele.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe