Acum cateva minute stateam in locul in care se odihneste si regele(intelegi voi)si mi-a venit o idee.Nu am mai incercat pana acum(ma refer la scris)sa fac o povestioara.E vorba aia"Incercarea moarte n-are",asa ca incerc si eu.E posibil ca rezultatul sa nu fie prea multumitor,dar...
E seara.Inima incepe sa-mi galopeze numai la amintirea acelor clipe inspaimantatoare.Incerc sa inchid ochii pentru a putea alunga fiorul ce-mi cuprinde sufletul.Insa incercarea e in zadar.Intunericul imi tintuieste pleoapele.Usturimea provocata nu ma lasa sa fug...Sa fug din trecut.Poate daca povestesc linistii care ma inconjoara acele momente,voi reusi sa scap.Incerc,incerc,vreau sa scap de frica.
Era o sarbatoare in seara aia,daca imi aduc bine aminte Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul.Sper ca nu am uitat vr-un cuvant,ce-i drept are un nume foarte lung.Sa continui cu povestea,nu?Asa!Stateam pe o banca in fata unei case.Nu eram singura,alte trei prietene de ale mele erau alaturi de mine.Stiu ca asteptam cu nerabdare ora 00:00.De ce?Stai ca acum zic.Un baiat mai mare ne povestise ca la scoala,noaptea,se aud anumite zgomote stranii si de multe ori s-au si observat anumite miscari,dar corpurile care le efectuau nu erau omenesti.Curiozitatea ne ademenea spre locul acela desi stiam ca baiatul nu ne mintea.Nu numai el patise asemenea lucruri ciudate pe teritoriul acel scoli.Fusesera si alte persoane care stiau despre ce e vorba si aprobau intr-u' totul acest lucru.Niciodata nu au indraznit sa povesteasca unui public mai mare deoarece ar fi fost considerati nebuni.
Sa trec mai departe.Se facuse 23:30 cand ne-am gandit ca ar fi mai bine sa plecam de la "banca noastra"-la scoala.Pana acolo am mers in hohote de ras,nimic nu ne impiedica de la sentimentul de bucurie.Casele ne pareau atat de linistite,chiar adormite(si normal,toata lumea dormea numai noi,patru nebune,ne plimbam pe strazi,dar totul era cu un scop).Ajunse la scoala,mai bine zis la poarta scolii,ne-am oprit.Cladirea imensa ne inspira putina frica,locul enorm si gol care o inconjura era plin de mister.Cerul senin cu luna plina(rosie) facea noaptea mai infricosatoare.Toate aceste lucruri ne faceau si mai interesate de povestea acelui baiat.Asa ca am pasit in curtea scolii.Ajunse la unul dintre colturile ei ne-am oprit.Atentia ne-a fost captata de un cantec.Un cantec la pian.Noi ne oprisem chiar in dreptul clasei de muzica,fara sa observam.Insa cantecul nu se auzea din interiorul acelei clase,ci din pamant.Una mai curajoasa,s-a catarat pe zidul din dreptul nostru pentru a vedea mai bine ce e inauntru.Era un pian dar clasa era goala.Si totusi cantecul nu se oprea.Sangele a inceput incetul cu incetul sa mareasca viteza.In acelasi timp cu el,ne-am deplasat si noi cativa metrii mai departe de acea clasa.Continua sa se auda cantecul!Pana cand,pasii nostri s-au oprit din nou de data aceasta pe forma unui mormant.Dupa cum am spus,sau am vrut sa spun,scoala este construita pe un fost cimitir.In acel cimitir au fost ingropati oameni care au murit in cel de-al Doilea Razboi Mondial.Ne-am aplecat pentru a putea analiza mai bine ce e sub picioarele noastre.In timpul in care eram concentrate asupra locului,niste pasi ne urmareau,se apropiau foarte repede.Toate ne-am intors in acelasi moment,nu era nimeni.Dar pasii se auzeau in continuare,acel ceva se apropia de noi iar noi nu vedeam nimic.Tipetele ne-au inundat gura,picioarele au ajuns in spinare.Am ajuns intr-un loc in care credeam ca suntem protejate.Stateam pe o masa de tenis(din beton)pentru a ne calma.Cand una dintre noi a vazut o umbra miscandu-se in scoala.Privirile ne-au fost instantaneu indreptate la acea fereastra.Am vazut toate acelasi lucru.Perdeaua se misca.In principiu am crezut ca e curent in interior si nu am vrut sa bagam in seama,desi cu cateva clipe inainte patisem ceva "neomenesc".Am plecat de la acea masa,pentru ca ne era din nou frica.Nu prea poti controla frica,mai mult te controleaza ea pe tine.Cand am ajuns in spatele scolii,toate ne uitam la geamuri,din curiozitate,pentru a vedea daca se mai misca ceva.Cand,dintr-o data,s-a zarit o mana neagra care a cuprins perdeaua si a tras-o la o parte.Un trup negru ne-a acoperit privirile si din nou tipetele ne-au luat-o inainte.Picioarele de data asta erau mai sus de spate,crestetul capului cred ca era si el la mica altitudine in comparatie cu ele.Nu a mai contat ca poarta era deschisa sau nu.Ne vroiam afara,indiferent cum,numai AFARA.Intregul trup ne tremura,vorbele nu ieseau,in schimb ochii da,ieseau din orbite!Dupa cateva clipe,ne-am luat toate de maini,pentru a ne putea calma.Eram cu fata la scoala,dintr-o data s-au auzit niste tipete in interiorul acesteia!Atunci chiar nimic nu ne-a mai retinut in acel loc.In drumul spre casa,toate cladirile ne pareau intunecate,geamurile sinistre,latratul cainilor,plansul pisicilor nu faceau decat sa ne accentueze frica.Crucea si rugaciuline au reusit sa ne linisteasca.Doar gandul ca Dumnezeu e cu noi ne-a calmat.
Si acum imi mai e frica,dar sa stii ca povestitul m-a ajutat sa ma mai eliberez.Ciudat.Acum voi putea dormi.Noapte buna draga liniste,sper sa fi in jurul meu intotdeauna si sa-mi daruiesti calmul atunci cand am nevoie,ca acum,de exemplu!
Eu nu stiu ce parere aveti acum ca ati citit povestioara.Sper ca v-a placut.Poate voi mai incerca si alta data.Poate alt gen.Nu stiu.Vad eu pe parcurs.
E seara.Inima incepe sa-mi galopeze numai la amintirea acelor clipe inspaimantatoare.Incerc sa inchid ochii pentru a putea alunga fiorul ce-mi cuprinde sufletul.Insa incercarea e in zadar.Intunericul imi tintuieste pleoapele.Usturimea provocata nu ma lasa sa fug...Sa fug din trecut.Poate daca povestesc linistii care ma inconjoara acele momente,voi reusi sa scap.Incerc,incerc,vreau sa scap de frica.
Era o sarbatoare in seara aia,daca imi aduc bine aminte Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul.Sper ca nu am uitat vr-un cuvant,ce-i drept are un nume foarte lung.Sa continui cu povestea,nu?Asa!Stateam pe o banca in fata unei case.Nu eram singura,alte trei prietene de ale mele erau alaturi de mine.Stiu ca asteptam cu nerabdare ora 00:00.De ce?Stai ca acum zic.Un baiat mai mare ne povestise ca la scoala,noaptea,se aud anumite zgomote stranii si de multe ori s-au si observat anumite miscari,dar corpurile care le efectuau nu erau omenesti.Curiozitatea ne ademenea spre locul acela desi stiam ca baiatul nu ne mintea.Nu numai el patise asemenea lucruri ciudate pe teritoriul acel scoli.Fusesera si alte persoane care stiau despre ce e vorba si aprobau intr-u' totul acest lucru.Niciodata nu au indraznit sa povesteasca unui public mai mare deoarece ar fi fost considerati nebuni.
Sa trec mai departe.Se facuse 23:30 cand ne-am gandit ca ar fi mai bine sa plecam de la "banca noastra"-la scoala.Pana acolo am mers in hohote de ras,nimic nu ne impiedica de la sentimentul de bucurie.Casele ne pareau atat de linistite,chiar adormite(si normal,toata lumea dormea numai noi,patru nebune,ne plimbam pe strazi,dar totul era cu un scop).Ajunse la scoala,mai bine zis la poarta scolii,ne-am oprit.Cladirea imensa ne inspira putina frica,locul enorm si gol care o inconjura era plin de mister.Cerul senin cu luna plina(rosie) facea noaptea mai infricosatoare.Toate aceste lucruri ne faceau si mai interesate de povestea acelui baiat.Asa ca am pasit in curtea scolii.Ajunse la unul dintre colturile ei ne-am oprit.Atentia ne-a fost captata de un cantec.Un cantec la pian.Noi ne oprisem chiar in dreptul clasei de muzica,fara sa observam.Insa cantecul nu se auzea din interiorul acelei clase,ci din pamant.Una mai curajoasa,s-a catarat pe zidul din dreptul nostru pentru a vedea mai bine ce e inauntru.Era un pian dar clasa era goala.Si totusi cantecul nu se oprea.Sangele a inceput incetul cu incetul sa mareasca viteza.In acelasi timp cu el,ne-am deplasat si noi cativa metrii mai departe de acea clasa.Continua sa se auda cantecul!Pana cand,pasii nostri s-au oprit din nou de data aceasta pe forma unui mormant.Dupa cum am spus,sau am vrut sa spun,scoala este construita pe un fost cimitir.In acel cimitir au fost ingropati oameni care au murit in cel de-al Doilea Razboi Mondial.Ne-am aplecat pentru a putea analiza mai bine ce e sub picioarele noastre.In timpul in care eram concentrate asupra locului,niste pasi ne urmareau,se apropiau foarte repede.Toate ne-am intors in acelasi moment,nu era nimeni.Dar pasii se auzeau in continuare,acel ceva se apropia de noi iar noi nu vedeam nimic.Tipetele ne-au inundat gura,picioarele au ajuns in spinare.Am ajuns intr-un loc in care credeam ca suntem protejate.Stateam pe o masa de tenis(din beton)pentru a ne calma.Cand una dintre noi a vazut o umbra miscandu-se in scoala.Privirile ne-au fost instantaneu indreptate la acea fereastra.Am vazut toate acelasi lucru.Perdeaua se misca.In principiu am crezut ca e curent in interior si nu am vrut sa bagam in seama,desi cu cateva clipe inainte patisem ceva "neomenesc".Am plecat de la acea masa,pentru ca ne era din nou frica.Nu prea poti controla frica,mai mult te controleaza ea pe tine.Cand am ajuns in spatele scolii,toate ne uitam la geamuri,din curiozitate,pentru a vedea daca se mai misca ceva.Cand,dintr-o data,s-a zarit o mana neagra care a cuprins perdeaua si a tras-o la o parte.Un trup negru ne-a acoperit privirile si din nou tipetele ne-au luat-o inainte.Picioarele de data asta erau mai sus de spate,crestetul capului cred ca era si el la mica altitudine in comparatie cu ele.Nu a mai contat ca poarta era deschisa sau nu.Ne vroiam afara,indiferent cum,numai AFARA.Intregul trup ne tremura,vorbele nu ieseau,in schimb ochii da,ieseau din orbite!Dupa cateva clipe,ne-am luat toate de maini,pentru a ne putea calma.Eram cu fata la scoala,dintr-o data s-au auzit niste tipete in interiorul acesteia!Atunci chiar nimic nu ne-a mai retinut in acel loc.In drumul spre casa,toate cladirile ne pareau intunecate,geamurile sinistre,latratul cainilor,plansul pisicilor nu faceau decat sa ne accentueze frica.Crucea si rugaciuline au reusit sa ne linisteasca.Doar gandul ca Dumnezeu e cu noi ne-a calmat.
Si acum imi mai e frica,dar sa stii ca povestitul m-a ajutat sa ma mai eliberez.Ciudat.Acum voi putea dormi.Noapte buna draga liniste,sper sa fi in jurul meu intotdeauna si sa-mi daruiesti calmul atunci cand am nevoie,ca acum,de exemplu!
Eu nu stiu ce parere aveti acum ca ati citit povestioara.Sper ca v-a placut.Poate voi mai incerca si alta data.Poate alt gen.Nu stiu.Vad eu pe parcurs.
Comentarii
Trimiteți un comentariu