Doar stau...Timpul zboara pe langa fiinta mea intr-o maniera incontrolabila.Sufletul e si el coplesit de viteza timpului.Vantul face ca parul sa-mi acopere fata,ochii imi sunt inundati de lacrimi cristaline insa fara un motiv anume.De fapt au,vantul!Genele nu fac fata prafului stralucitor din atmosfera si vantul se pare ca nu inceraca sa le ajute.
Sunt tot pe banca mea,banca retrasa din parc care imi face tacerea si mai apasatoare.Nu este deranjant,nu pentru mine.Uneori se mai aude clinchetul din rasul unui copil care face Soarele si mai stralucitor.Deasemenea,nu este deranjant,din contra,iubesc copiii,ei fac ca viata mea sa fie mai insorira,sau in cazul in care noaptea se asterne,fapt inatestabil,sa fie cu luna plina,pentru a conferi lumina.Dar acum nu se auzeau clinchetele din rasetele lor,ci doar vocea vantului,si plansetul copacilor inmuguriti.Cu aurul din par aruncat in vant,incercam sa descifrez cuvintele acestora.Imi era greu,uneori ai nevoie de patru,sau mai multe urechi pentru a reusi acest lucru.Dintr-odata se facu intuneric in fata ochilor mei.Nu stiam ce se intampla.Inima a inceput sa alerge sangele de nebuna prin venele-mi stramte,ca si cand locomotiva urma sa o loveasca.Nu era prima data cand aflam semnificatia cuvantului "frica",insa de fiecare data e ca la inceput.In stanga mea am simtit o caldura coplesitoare,era bine,frigul produs de intuneric disparuse.Cu toate ca ma simteam cat de cat in siguranta in compania acelei calduri ciudate,frica nu ma abandona.Imi tinea corpul sub sechestru in continuare.Daca acel cineva de langa mine era rau?Momentele de intunecime s-au dus.O parte din frica naprasnica ce-mi controla trupul,a plecat,cealalta parte adormise inauntrul meu.Cand Soarele isi facu din nou simtita prezenta pe cer,mi-am dat seama ca fusese eclipsa totala de Luna.E ciudat,stiti doar ca Soarele si Luna sunt frati,si cu toate astea ei nu se intalnesc,doar in momente ca acestea.M-am bucurat pentru ei,au reusit sa se mai stranga in brate macar pentru cateva secunde.Desi gandul meu era la bucuria provocata in sufletele celor doi frati(imi place sa cred ca au suflete)capul mi s-a intors in mod instinctiv in partea stanga pentru a vedea corpul ce ma incalzeste.Seninul ochilor mei au intalnit intunericul ochilor lui.Bujori rosii au inflorit pe obrazii mei,iar fata lui creola capatase o nuanta putin mai inchisa.Primul cuvant a fost "Buna" iar ultimul a fost "iubesc",precedat de "Te".
Sunt tot pe banca mea,banca retrasa din parc care imi face tacerea si mai apasatoare.Nu este deranjant,nu pentru mine.Uneori se mai aude clinchetul din rasul unui copil care face Soarele si mai stralucitor.Deasemenea,nu este deranjant,din contra,iubesc copiii,ei fac ca viata mea sa fie mai insorira,sau in cazul in care noaptea se asterne,fapt inatestabil,sa fie cu luna plina,pentru a conferi lumina.Dar acum nu se auzeau clinchetele din rasetele lor,ci doar vocea vantului,si plansetul copacilor inmuguriti.Cu aurul din par aruncat in vant,incercam sa descifrez cuvintele acestora.Imi era greu,uneori ai nevoie de patru,sau mai multe urechi pentru a reusi acest lucru.Dintr-odata se facu intuneric in fata ochilor mei.Nu stiam ce se intampla.Inima a inceput sa alerge sangele de nebuna prin venele-mi stramte,ca si cand locomotiva urma sa o loveasca.Nu era prima data cand aflam semnificatia cuvantului "frica",insa de fiecare data e ca la inceput.In stanga mea am simtit o caldura coplesitoare,era bine,frigul produs de intuneric disparuse.Cu toate ca ma simteam cat de cat in siguranta in compania acelei calduri ciudate,frica nu ma abandona.Imi tinea corpul sub sechestru in continuare.Daca acel cineva de langa mine era rau?Momentele de intunecime s-au dus.O parte din frica naprasnica ce-mi controla trupul,a plecat,cealalta parte adormise inauntrul meu.Cand Soarele isi facu din nou simtita prezenta pe cer,mi-am dat seama ca fusese eclipsa totala de Luna.E ciudat,stiti doar ca Soarele si Luna sunt frati,si cu toate astea ei nu se intalnesc,doar in momente ca acestea.M-am bucurat pentru ei,au reusit sa se mai stranga in brate macar pentru cateva secunde.Desi gandul meu era la bucuria provocata in sufletele celor doi frati(imi place sa cred ca au suflete)capul mi s-a intors in mod instinctiv in partea stanga pentru a vedea corpul ce ma incalzeste.Seninul ochilor mei au intalnit intunericul ochilor lui.Bujori rosii au inflorit pe obrazii mei,iar fata lui creola capatase o nuanta putin mai inchisa.Primul cuvant a fost "Buna" iar ultimul a fost "iubesc",precedat de "Te".
Comentarii
Trimiteți un comentariu