Soricel

Am vazut un soricel.Cara in carca soapte,sperante,vise,visuri,realitati.Pe langa toate astea cara si amintirea.Amintirea suflului tau pe pielea mea,care la atingere parea de gheata,de foc,explozia de fiori imi strabatea intregul corp intr-un mod surprinzator de placut.
Mintea,acum,imi joaca feste.Ochii se inchid in incercarea de a aduce amintirea chipului tau aici,acum,insa pare imposibil.Parca chipu-ti este invaluit intr-o ceata luminoasa,care nu-mi permite sa te vad.Insa atingerea ta e prezenta,vocea ta imi magaie urechea,iar mainile tale,care impun atata forta,ma invelesc.
Soricelul este inca prezent,se uita la mine,imi arata lumea ta.Imi arata ce faci tu acum.Cat de frumos dormi!?-in timp ce eu imi pierd rabdarea in cautatea chipului tau in lumina intunecoasa a cetii.
Ma strigi in visul care-ti danseaza acum in fata,iar eu nu pot evita intalnirea cu tine,nu vreau sa o evit.Si patul meu e desfacut si il vad cum imi intinde bratele.Pe el il vad,pe tine te aud strigandu-ma.Voi veni,pentru ca noaptea incepe sa fie apasatoare,latratul cainilor devine tulburator.Sunt sigura ca visul imi va oferi linistea,soapta,amintirea ta.
Soricelul...a plecat si el.Dar se pare ca mi-a adus si somnul,nu numai toate cele enumerate undeva mai sus.
Acum ma las pierduta in ganduri zdruncinate,nu in cuvinte,nu in fapte ca altadat'!
Somn usor,Soricel!