Carmen

Dupa

Insa,sa nu uit,inainte de casatorie,Carmen lucra la Cerna(Tulcea)tot in cadrul Ocolului Silvic.Mereu visa la printul ei,pana cand…intr-o zi,nu stiu daca era cu Soare sau cu nor,Todor s-a dus dupa ea si a cerut-o in casatorie.Astfel,au si plecat de la Tulcea.
Cand Todor le-a povestit faptul ca urma sa se casatoreasca,alor lui,acestia l-au considerat nebun,pentru ca ea era “o doamna”care in nici un caz nu se putea uita la “unul ca el”.Gresit mod de a gandi!
Cum erau obiceiurile pe atunci,familia baiatului trebuia sa merga sa peteasca fata.Zis si facut.
Au organizat nunta.Din pacare nu au avut parte de prea mult ajutor din partea parintilor.Mama fetei era inchisa in propria-i viata,in alcool(inca suferea dupa moartea sotului ei).Parintii lui erau departe.
Au avut mare noroc cu prietenii,care i-au ajutat sa faca mancarea,prajiturile,ba chiar mai mult,rochia de mireasa.Da,si-a facut singura rochia de mireasa,de fapt,ajutata de o prietena,care urma sa-i fie nasa de cununie.
Nu a fost tocmai nunta din povesti,insa locul a fost special(o cabana sus in munte)si mireasa a cantat la nunta ei,pentru ca muzicantii…ei bine,sa spunem ca nu si-au facut meseria tocmai bine.
Mi-ar placea sa cred ca nunta a durat 3 zile si 3 nopti,exact ca in povesti,insa stiu ca nu e asa.A doua zi,ramanand mancare,cativa din apropiati s-au adunat acasa si “au continuat petrecerea”.Mireasa inca avea carne vie pe maini,deoarece cu o zi inaite de nunta zugravise singura in toata casa,neputandu-se baza pe nimeni.
In orice caz,cei doi au plecat impreuna la casa lor alcatuita din doua camere si multe galerii de sobolani din comuna Spering,judetul Alba.
Inca din prima zi ajunsi acolo,au inceput sa lucreze la casa.Carmen a ramas insarcinata.Isi dorea foarte mult un copil si mereu a spus ca l-ar fi facut chiar daca nu s-ar fi casatorit,pentru ca singuratatea nu-i o placere.
In timpul sarcinii nu a putut dormi,nu a putut manca.Tot ce facea era sa fumeze si sa ia tot felul de vitamine,pt ca intr-un fel sau altul copilul trebuia sa se dezvolte.
Cand a venit ziua in care trebuia sa se nasca “zburdalnicul copil”,ea nu vroia sa mearga la maternitate,deoarece dupa ea “copilul nu trebuia sa se nasca atunci”.
Ce-i drept,era o nastere premature.A ajuns la maternitatea din Sebes marti dimineata la 6 si a nascut joi la 10(tot dimineata).Mult chin pentru un copil roz,cret din cauza ca statuse in prea multa apa,cu ochii mari si albastri si mic de 1kg800.
Doctorii nu dadeau nici un fel de speranta creaturii numite “copil”.O singura femeie,soacra ei,a incurajat-o si i-a spus asa: “Mance-i muma ochii ei,ce minunatie de copil o sa se faca asta”.
Dupa o luna,cat a stat in incubator cea mica,au mers acasa.Totul era pregatit pentru botez,cand au primit vestea ca mama lui Todor murise in urma unei operatii.
Fusese un soc,deoarece imediat dupa operatie se simtea bine,radea…Dar,se pare ca atunci cand ne e scris,ne e scris…
Pt ca proaspata mamica sa poata iesi din casa,au botezat fetita noaptea.Doar ei intre ei.S-a zis cu petrecerea,s-a zis cu bucuria.
Dupa moartea soacrei,toate s-au schimbat.Tatal lui Todor nu era un om tocmai bun,sa zicem,recunosc ca pe mine m-a iubit,poate din cauza ca nu m-a vazut prea des(da,eu sunt fetita roz,create din cauza apei,cu ochii mari si albastri,nascuta prematur,crescuta in incubator,etc).
Incepusera sa apara discutii,si tot felul de alte lucruri.Asa ca Todor si Carmen au decis ca ar fi mai bine sa se intoarca in Brasov impreuna cu micuta lor.
Zis si facut.
Din pacate nici aici situatia nu a fost prea roz.
Bunica(mama mamei)a murit si ea cand aveam numai 3 ani,si ma enerveaza ca am imaginea ei in sicriu,dar nu povestesc despre mine acum,ci despre viata mamei mele.
Stand in curte cu fratele ei,discutiile nu au ezitat sa apara.Certuri,batai,ba chiar mai multe.Dar nu vreau sa intru aici in amanunte.Imi cer scuze,dar chiar nu e prea placut.
La 6 ani dupa revenirea lor aici,s-a nascut cel de-al doilea copil.Cand s-a intamplat acest lucru,toata lumea era fericita,in special fetita,Teodora pt ca isi dorea foarte mult un fratior.Ea i-a ales numele de Tudor-Filip.Nimeni nu a cometat,fratiorul era “al ei”,si nimeni nu avea nici un drept asupra lui.
Din acel an certurile s-au terminat,si familia Cotirlea a incercat sa-si vada de viata ei.

Deci,desi a avut o viata care nu a fost niciodata roz,Carmen s-a realizat sufleteste.Are un sot pe care-l iubeste si care o iubeste,are doi copii pe care ea ii considera minunati si pe care stiu ca ii adora.
Si eu imi ador mama,si ii doresc tot ce-i mai bun in viata asta,si sper ca lucrurile pe care le fac sa nu o dezamageasca.Stiu ca nu pot fi perfecta,dar sper ca macar zambetul de pe buzele ei sa fie adus de mine si de fratele meu.