Mai devreme vorbeam cu o prietena cum ca noi oamenii nu suntem in stare sa punem binele in fata.Poate nu-i cea mai potrivita exprimare,insa intotdeauna gasim un gand rau care sa ne spulbere dorinta de a vedea lucrurile dragute.
Discutia era in contradictoriu deoarece ea sustinea faptul ca intotdeauna trebuie sa te gandesti si la ce-i rau,si cum ca uneori e prea devreme pentru a lua anumite decizii.
Dar de ce sa te gandesti la ceva rau cand tu in clipa respectiva esti vesel,si simti ca totul va merge bine?
De ce ce sa fie prea devreme cand,deasemenea,in clipa respectiva tu simti ca vrei sa faci un anumit lucru.Ce-i drept nu chiar in momentul respectiv,dar intr-o sapt,intr-o luna,intr-un an.De ce e prea devreme?
Pacat ca noi nu incercam ceva inainte de a spune ca nu ne iese.Pacat ca noi nu ne asumam riscul de a afla daca ceva merge cum trebuie sau nu.Pacat sa suntem niste fricosi.La unul dintre cursuri,profesoara ne-a spus ca frica este cauza lipsei increderii de sine.Cat se poate de adevarat.
Din cauza noastra renuntam la multe lucruri din frica.
Clar frica poate avea muuulte intelesuri,fiecare o intelege cum vrea.
Sincer,eu chiar vreau sa incerc sa nu mai pun raul in fata de fiecare data(stiu ca multi cred ca decat sa fi optimist si sa te lovesti cu capul de pereti,mai bine esti pesimist.Gresit,multi fac confuzie intre a visa si a fi optimist,parerea mea),si chiar vreau sa iau anumite decizii pe baza a ceea ce simt,si sa-mi asum consecintele mai tarziu,in cazul in care vor fi.Poate pe baza deciziei vor aparea lucruri bune,la care nici nu am sperat,nu am de unde sa stiu.
Trebuie sa avem putina incredere in noi,in ceea ce vrem sa facem,in ceea ce vrem sa ne iasa.Din acest motiv voi pune aici un link unde puteti citi ceva.E chiar foarte interesant si putem invata ceva din toate astea.De fapt de la aceasta poveste mi-au venit mie toate ideile de mai sus.Ii multumesc celui care mi-a aratat.:)
Voi schimba putin subiectul.
De multe ori ma "refugiez" intr-un carnetel,cu un pix/creion in mana.Am impresia ca ma fac micuta si intru in lumea liniilor si spatiilor albe dintre ele,si dansez,cant lucruri care ulterior se printeaza pe acea foaie.Ei bine de cele mai multe ori fac asta seara/noaptea.Azi-nopate cum nu aveam somn am decis sa evadez in acea "lume".Ce a iesit nu prea stiu,nu sunt buna atunci cand vine vorba de autoevaluare,insa incerc sa progresez si pe acest plan.Ma rog,asta e ce a iesit:
Aripile le deschid
si ma indrept spre tine,
In lin zbor vreau sa inchid
dorul ce-mi curge-n vine.
Clipirea stiu c-alunga norii
ce stau in calea mea acum
Iar suflul tau este izvorul
ce curge lin pe acest drum.
Un gand zburdalnic mi s-asterne
pe albul foii invechit
Si stiu ca sufletul imi cerne
un cantec de mult nerostit.
Si o melodie care nu prea are legatura cu cele spuse mai sus,insa e draguta,si e "recomandare"-sa zic asa.
Discutia era in contradictoriu deoarece ea sustinea faptul ca intotdeauna trebuie sa te gandesti si la ce-i rau,si cum ca uneori e prea devreme pentru a lua anumite decizii.
Dar de ce sa te gandesti la ceva rau cand tu in clipa respectiva esti vesel,si simti ca totul va merge bine?
De ce ce sa fie prea devreme cand,deasemenea,in clipa respectiva tu simti ca vrei sa faci un anumit lucru.Ce-i drept nu chiar in momentul respectiv,dar intr-o sapt,intr-o luna,intr-un an.De ce e prea devreme?
Pacat ca noi nu incercam ceva inainte de a spune ca nu ne iese.Pacat ca noi nu ne asumam riscul de a afla daca ceva merge cum trebuie sau nu.Pacat sa suntem niste fricosi.La unul dintre cursuri,profesoara ne-a spus ca frica este cauza lipsei increderii de sine.Cat se poate de adevarat.
Din cauza noastra renuntam la multe lucruri din frica.
Clar frica poate avea muuulte intelesuri,fiecare o intelege cum vrea.
Sincer,eu chiar vreau sa incerc sa nu mai pun raul in fata de fiecare data(stiu ca multi cred ca decat sa fi optimist si sa te lovesti cu capul de pereti,mai bine esti pesimist.Gresit,multi fac confuzie intre a visa si a fi optimist,parerea mea),si chiar vreau sa iau anumite decizii pe baza a ceea ce simt,si sa-mi asum consecintele mai tarziu,in cazul in care vor fi.Poate pe baza deciziei vor aparea lucruri bune,la care nici nu am sperat,nu am de unde sa stiu.
Trebuie sa avem putina incredere in noi,in ceea ce vrem sa facem,in ceea ce vrem sa ne iasa.Din acest motiv voi pune aici un link unde puteti citi ceva.E chiar foarte interesant si putem invata ceva din toate astea.De fapt de la aceasta poveste mi-au venit mie toate ideile de mai sus.Ii multumesc celui care mi-a aratat.:)
Voi schimba putin subiectul.
De multe ori ma "refugiez" intr-un carnetel,cu un pix/creion in mana.Am impresia ca ma fac micuta si intru in lumea liniilor si spatiilor albe dintre ele,si dansez,cant lucruri care ulterior se printeaza pe acea foaie.Ei bine de cele mai multe ori fac asta seara/noaptea.Azi-nopate cum nu aveam somn am decis sa evadez in acea "lume".Ce a iesit nu prea stiu,nu sunt buna atunci cand vine vorba de autoevaluare,insa incerc sa progresez si pe acest plan.Ma rog,asta e ce a iesit:
Aripile le deschid
si ma indrept spre tine,
In lin zbor vreau sa inchid
dorul ce-mi curge-n vine.
Clipirea stiu c-alunga norii
ce stau in calea mea acum
Iar suflul tau este izvorul
ce curge lin pe acest drum.
Un gand zburdalnic mi s-asterne
pe albul foii invechit
Si stiu ca sufletul imi cerne
un cantec de mult nerostit.
Si o melodie care nu prea are legatura cu cele spuse mai sus,insa e draguta,si e "recomandare"-sa zic asa.
Comentarii
Trimiteți un comentariu