Intamplare

Ziua de astazi e una dintre acele zile in care mi-as lua costumul de baie pe mine si m-as scufunda intr-un ocean de vise.As inota printre ele fara ca macar sa ma sinchisesc sa iau cate o gura de aer,din cand in cand.
 Vreau sa privesc visele din ocean,sa le simt,sa ma simta si ele.
Acum ca scriu asta,imi amintesc tandretea din atingerea apei marii.Mi-e dor sa o simt pe pielea mea sensibila...Deja visez.Se pare ca sunt mai aproape de ocean decat mi-am inchipuit.
Acum,daca imi permiteti,ma voi lasa rapita de un val,al carui vis imi face cu ochiul.

"

Stau singura in camera mea si ma gandesc la fericirea de pe chipurile celor doua prietene ale mele,Iulia si Anca,in momentul in care imi povestesc despre “dragostea vietii lor”.Asa cum ele isi numesc iubitii.

Ma bucur enorm pentru ele!

Obisnuiesc sa ma bucur atunci cand cineva cunoaste fericirea,iubirea,pacea!

Dar as minti sa spun ca nu sunt putin si invidioasa.De fapt nu e chiar invidie,pentru ca in cazul in care ar fi,nu cred as mai simti si bucurie,nu?

Sunt uneori trista,pentru mine,dar,in acelasi timp,ma bucur ca sunt singura.Ciudat sentiment!

Dar ma bucur pentru ca atunci cand il voi cunoaste pe cel care imi va fura inima,vreau sa o fac cu buna credinta,sa fiu constienta cand mi-o fura si sa-l las sa o faca!A,si voi profita din plin de dulcea rapire a inimii mele!Pentru ca,sunt sigura,si inima lui va fi a mea!

I

Nu stiu cum se face,dar sunt cu doua dintre prietenele mele la o cafea,la una din terasele orasului in care locuim .Temperatura a devenit destul de ridicata,tinand cont ca e numai ora 8:30 dimineata.

Sunt foarte vesela in dimineata asta,asa cum nu am mai fost de ceva vreme.Poate ca si tinuta ma ajuta sa imi mentin aceasta stare.Trebuie sa recunosc ca imi plac hainele pe care le-am ales,la pura intamplare,astazi.Port o rochita neagra cu imprimeu floral iar in picioare am sandalele mele preferate(rosii).Sunt tare mandra de ele,noua mea achizitie.Dar sa revin.Cum spuneam,sunt cu "fetele mele" si totul pare perfect.Radem,glumim si povestim fel de fel de lucruri.Ele sunt atat de fericite ca si-au gasit sufletul pereche,asa cum ii numesc pe cei care le sunt iubiti.Ei bine,eu nu intru in aceeasi categorie cu ele.Inca sunt singura,si,sincera sa fiu,as minti sa spun ca sunt nefericita.Ba din contra,ma simt bine,implinita chiar.Bine,am si eu momente in care vreau sa fiu cu un "el",care sa stiu ca ma iubeste,ca ma respecta si ca sentimentul e reciproc.Dar,ma rog...
In timp ce ele imi plang de mila ca sunt singura(ceea ce mie mi se pare o aberatie,eu fac glume pe seama mea iar ele mai au putin si plang)prin fata noastra trece un domn elegant,in unifora!(Cu sigutanta lucreaza in cadrul armatei si are un grad destul de mare.Habar nu am de gradele din armata sau din politie sau...tot ce tine de asta,dar are mai multe "semne" pe umeri si uniforma lui e mai diferita de cea a soldatilor,asa ca am presupus ca e ceva "mai mult”...)
Fetele m-au pierdut...Ochii imi sunt atintiti pe barbatul in uniforma.Nu am vazut niciodata o persoana atat de frumoasa.Fara sa-mi dau seama,un suspin mi-a iesit din piept.Prietenele mele,daca le mai pot numi prietene,au inceput sa rada de mine...

Barbatul,de parca nu ar fi fost suficient rasul lor,a observat toata scena si nu s-a abtinut sa nu imi arunce un zambet,care m-a dat pe spate!
-Ai vazut cum se uita la tine?
M-au intrebat amandoua in acelasi timp.

-Nu s-a uitat la mine,s-a uitat la NOI!Nu va dati seama ca rasul vostru isteric l-a facut sa se intoarca?Si apropo,de ce radeati?
Nu mi-au raspuns,au inceput din nou sa rada.Ce mai puteam sa le fac?Ei bine,nimic!Ne-am terminat de baut cafeaua si fiecare a luat-o pe drumul ei.Sincera sa fiu,desi eram putin suparata pe rasul lor isteric,si imi era rusine ca acel barbat s-a intors sa se uite la noi din cauza asta,in acelasi timp ma simteam oarecum recunoscatoare fata de ele pentru ca...of...zambetul lui mi-a facut dimineata si mai frumoasa decat era.Toata ziua am visat la acel zambet,cu speranta in suflet ca-l voi mai redea.

A doua zi,la aceeasi ora,ne-am reintalnit(cu Anca si Iulia) la cafea.Cam asta era ritualul nostru de dimineata:cafea,o micuta prajitura si multe povesti.
Am ramas surprinsa cand,dupa numai 10 minute de la sosirea noastra la acea terasa,barbatul pe care il vazusem ieri,al carui zambet m-a fermecat,s-a asezat la masa de langa noi si si-a comandat,deasemenea,o cafea.

Inima mi-a luat-o la goana!Simteam ca nu inspir suficient incat sa-mi ajunga aerul.Nu mai era suficient aer in jurul meu?Sau eram eu dereglata?Sigur una dintre aceste intrebari trebuia sa aiba un raspuns.
-Ai vazut cine s-a asezat la masa de langa?
M-au intrebat Anca fluturand din gene...A,am uitat sa spun ca fiinta asta nu e deloc discreta!
-Nu mai vorbii asa de tare,s-ar putea sa ne auda!Nu stiam cum sa vorbesc mai incet,sa o fac sa taca,si,pe langa toate astea,trebuia sa-mi amintesc sa respir!!Dar nu aveam aer!
-Of,revino-ti,decat sa stai aici si sa tremuri ca o nebuna,mai bine te-ai uita la el si i-ai zambi.Bineinteles,cum spunea,”discretia” Ancai intrecea orice masura!

Iulia se uita la noi sin u zicea nimic,doar chicotea.De parka asta m-ar ajuta cu ceva.Dar macar tacea!Ii eram recunoscatoare pentru asta!
-Cum sa fac asta?Nu fac asa ceva!Tu nu vezi ca nici nu mai pot respira macar?!Te-ai ticnit,eu nu ma bag in seama!
Panica imi curgea prin vene,desi habar nu am motivul.Era pur si simplu un strain care se asezase la masa de langa a noastra si isi bea cafeaua linistit.Ce-i cu mine?Chiar ca am luat-o pe aratura.Saracul om...
Dupa ce am realizat ca tot ce fac e absolut ridicol,am inceput sa simt cum aerul incepea sa redevina suficient.Simteam ca mi se oxigeneaza din nou creierul si ca pot gandi normal(ce usurare!).Cel putin asta credeam atunci.

-Stiu ca daca v-as fi cerut zaharul nu ar fi fost chiar atat de urat.Insa,sunt sigur ca v-ati fi dat seama ca e un simplu motiv de a va saluta.
Vocea din spatele meu m-a incremenit.Barbatul in uniforma imi vorbea si imi zambea MIE.Simteam cum obrajii imi sunt inundati de zeci de litri de sange si cum aerul si-a luat vacanta!Nu am putut spune nimic,am zambit si eu.Simteam ca si zambetul se chinuie sa se arate!M-am luptat cu fata mea,sa nu arat ca o ciudata!Nu ca nu as fi aratat!Sigur mi se vedea “groaza” pe chip.Linisteste-te,zambeste!Uite ce zambet are!!Revino-ti fata draga,e un simplu barbat! Toate cuvintele astea imi rasunau in minte in timp ce ma chinuiam sa-mi afisez cel mai dragut zambet cu putinta.Pana in monetul in care am auzit de la aceeasi masa:
-Aa,Rebeca,noi trebuie sa plecam.Am uitat sa-ti spunem ca trebuie sa ajungem mai

devreme la munca in dimineata asta!
Cum?Ati inebunit?Ma lasati singura?O sa-mi platiti pentru asta!Va jur!!
-A,bine,ne vedem mai tarziu atunci.Privirea mea,cu siguranta,le-a comunicat mult mai multe decat au facut-o cuvintele!
S-au ridicat si m-au lasat singura!Singuraaa!

De fapt nu eram singura.Barbatul cu zambetul fermecator era asezat la masa cu mine acum.A ezitat putin inainte de a se aseza,dupa care a facut-o plin de entuziasm la aprobarea mea(am dat din cap ca "da",cand el mi-a aratat cu palma inspre scaunul gol din fata mea). Sau,cel putin,asa mi se parea mie,ca i se citeste entuziasmul pe fata.Era posibil sa ma insel,desi nu as fi vrut!"

Hm,m-a dus valul bine de tot!Ma opresc aici,desi as mai continua :D