Dialog

"Au trecut clipele(vazand cu ochii) in timp ce noi doi povesteam.Dar a trebuit sa plece,la fel si eu….

…

S-au dus si lunile,asemeni clipelor petrecute la cafenea.Dar astazi nu puteam sa stau singura in casa,trebuia sa vorbesc cu cineva.Asa ca m-am intalnit cu Anca!Simteam nevoia sa o vad,sa ii spun anumite lucruri.Astfel,conversatia noastra a inceput:
-Anca,mi-e frica!
-De ce?
-Imi e frica de ce simt.Si da,ma refer la el.Simt chestii pe care nu le-am simtit niciodata.Mi-am dat seama ca tot ce am crezut ca am simtit pana acum au fost doar iluzii.Ma intreb daca viata asta e plina de iluzii?! Ma intreb daca ce simt pt el acum e doar o iluzie,daca traiesc intr-un vis,intr-un glob fragil care se poate sparge oricand?!Mi-e frica de tot ce simt.Cine spunea ca iubirea(mi-e greu sa spun cuvantul asta,mi-e foarte greu,sau poate mi-e doar frica sa il spun si din cauza asta vreau sa cred ca mi-e greu sa il scriu,sa il rostesc,sa il simt...)e o complexitate de trairi,a avut dreptate.Simt ca vreau sa-l vad zilnic,ca vreau sa-l aud,vreau sa fie bine.Daca el nu e bine,nici eu nu sunt bine.Daca el rade,pot rade si eu!Mi-e frica pentru ca el si-a dat seama de tot ce simt,stie ca sunt a lui.Suna urat?Nu,eu simt ca sunt a lui.Nu fizic,ci spiritual.M-as putea uita in ochii lui clipe in sir,desi uneori ii evit privirea,pentru ca mi se duce pana in varful degetelor de la picioare.Si iarta-ma,te rog,ca iti spun tie,dar nu am curaj sa spun nimanui altcuiva.

-Imi dau seama ca ce simti nici nu se compara cu ce ai incercat sa spui tu acum, si ca nu o sa reusesti sa descrii vre-odata ce simti.
Sunt foarte fericita pentru tine si sper ca el sa stie ce face si ce vrea... mai ales ca si-a dat seama de asta.
Eu as zice sa nu iti mai fie frica si sa te lasi cuprinsa de ceea ce simti... Lasa-te condusa de sentimente
-Asa voi face!"

…

Este o continuare a "povestii" scrise acum catva timp.In cazul in care nu ati citit,puteti intra aici:prima parte si partea a doua .