Treceți la conținutul principal

inger


Pt cateva secunde am fost captiva in liniste,libertate si lucruri bune.
Dupa ce o saptamana intreaga m-a obosit cat un an,am primit bine-meritata liniste(cel putin eu cred ca a fost bine-meritata),insa in ce fel:
Totul a inceput acum 30 de minute cand incercam sa dau zapada grea de pe trotuar si de pe podul din fata casei.Simteam cum caldura imi inunda obrazii inghetati datorita efortului depus.Clipele treceau,zapada disparea din spatele meu...Totul era frumos...felul in care fulgii de nea au inceput sa danseze in jurul albatrului ascuns in ochii mei,ma fascina,ma ametea...Astfel,intr-o clipita am fost pe jos...Eram una cu pamantul.Acum fulgii nu mai dansau in jurul meu....aterizau pe mine....:))...Pleoapele greoaie s-au inchis in linistea zapezii,mainile au inceput sa mi se miste,picioarele la fel...Un inger a aterizat in locul in care ma aflam,dar din pacate l-am observat doar dupa ce trupu-mi molatec s-a ridicatde pe sol.Ingerul meu!

Felul in care fulgii se vedeau,lent venind din cer,m-a calmat,mi-a oferit clipa de liniste de care aveam nevoie.Din ochi nu au curs cristale,ci forma lor s-a schimbat.Un zambet i-a inuntat si pe ei.Nu numai buzele au simtit acest miracol...Miracolul de a zambi,ci si ochii!

Comentarii

  1. Rebirthing30 decembrie 2009 la 17:25

    Eu cand eram mica, imi placea mult sa ma bag iin zapada care imi acopereau picioarele pana nu mai puteam sa ma misc. Si clar imi place si sa fac Ingerasi !
    :D

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Melancolie

M-a cam apucat melancolia de mana,si vad ca vrea sa ma traga alaturi de ea,in fundul patului desfacut si plin de lacrimi uscate. Asa as vrea sa dau vina pe vremea asta cacacioasa,dar nu pot,stiu ca nu din cauza ei am starea asta de tot rasul altora,nu al meu. Vad ca lacrimile incearca din rasputeri sa-mi mangaie obrazul,dar genele se impotrivesc,vor sa le tina captive in temnita ochilor. Doua tot au reusit sa evadeze,dar pupilele joaca rolul paznicilor,poate isi vor face si ele bine meseria la fel cum au facut jardienii plamani in postarea de mai jos. Butoiul de lacrimi uitate a iesit putin la suprafata oceanului de melancolie,dar poate am sansa sa gasesc o sticluta de fericire.Pune o picatura pe o foaie veche,scrie cu ea sarutul tau,bag-o in sticluta si arunc-o pe marea mea,pentru a-mi aduce zambetul asa cum faci mereu. O voi astepta!
Un comentariu
Citiți mai multe

Vis

Uneori ma uimeste subconstientul meu.Cat de departe poate sa ajunga!?Cat de intortocheate pot fi unele vise!?Mi-ar placea chiar mult sa le descifrez,dar doar pe unele dintre ele,nu pe toate. E atat de ciudat cum poti disparea dintr-un loc intr-altul in mai putin de o fractiune de secunda dar actiunea ramane aceeasi,cum din urata uratelor esti mai frumoasa decat zeita frumusetii,cum vorbesti cu mama in corpul tatalui... De ce scriu acum despre vise?Ei bine,din cauza ca noaptea trecuta am avut un vis foarte ciudat si am incercat sa-i dau de cap,sa vad de la ce a pornit totul. Mie-mi plac mult povestile,legendele si chestiile de genu.Am o pretena care,saraca,e inebunita,de fiecare data cand aflu ceva nou ii spun si ei,ii multumesc ca ma asculta chiar si atunci cand,poate,nu vrea(la fel e si cu proverbele,imi plac proverbele,si am momente in care la fiecare fraza trebuie sa adaug cate unul,bineinteles sa aiba legatura cu subiectul),din nou,multumesc Andreea ! Asa,sa scriu in continuare tre...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Crini

Uneori vantul din exterior se inteteste in interiorul trupului meu.Inima e o piatra agatata de lantic,o piatra in multe culori stravezii.Acesta este motivul pentru care ecoul vantului rasuna din toate colturile.Venele fiind goale,motorul fiind stricat. Inelul negru de pe deget incearca sa semnifice legatura pe care o am cu cinii,cu crinii albi asezati frumos in vaza,in vaza unui pictor care isi aranjeaza pe panza toata bucuria,tristetea... Trandafirii uscati se odihnesc si acum pe birou.Asteapta ziua in care vor invia,in care isi vor recapata culoarea de altadata. Ei sunt singurii care stiu ca in acea zi vei veni tu cu o vaza plina de crini albi.Tu vei fi cel care le va reda culoare,care va reda inimii forma si textura initiala si care va transforma inelul negru intr-unul plin de cuvinte. Crinii imi stiu secretul,imi stiu gandurile,ma stiu pe mine.Nu pe cea care se zareste in oglinda,ci pe cea care se oglindeste in ochii albastrii uneori inundati de lacrimi,fie ca sunt ele de fericire ...
3 comentarii
Citiți mai multe