inger

Pt cateva secunde am fost captiva in liniste,libertate si lucruri bune.
Dupa ce o saptamana intreaga m-a obosit cat un an,am primit bine-meritata liniste(cel putin eu cred ca a fost bine-meritata),insa in ce fel:
Totul a inceput acum 30 de minute cand incercam sa dau zapada grea de pe trotuar si de pe podul din fata casei.Simteam cum caldura imi inunda obrazii inghetati datorita efortului depus.Clipele treceau,zapada disparea din spatele meu...Totul era frumos...felul in care fulgii de nea au inceput sa danseze in jurul albatrului ascuns in ochii mei,ma fascina,ma ametea...Astfel,intr-o clipita am fost pe jos...Eram una cu pamantul.Acum fulgii nu mai dansau in jurul meu....aterizau pe mine....:))...Pleoapele greoaie s-au inchis in linistea zapezii,mainile au inceput sa mi se miste,picioarele la fel...Un inger a aterizat in locul in care ma aflam,dar din pacate l-am observat doar dupa ce trupu-mi molatec s-a ridicatde pe sol.Ingerul meu!

Felul in care fulgii se vedeau,lent venind din cer,m-a calmat,mi-a oferit clipa de liniste de care aveam nevoie.Din ochi nu au curs cristale,ci forma lor s-a schimbat.Un zambet i-a inuntat si pe ei.Nu numai buzele au simtit acest miracol...Miracolul de a zambi,ci si ochii!