Intre primul si ultimul cuvant au mai existat multe altele.Am pierdut sirul numaratorii.Nu toate au fost de dulce,asta-i cu siguranta.Am avut si noi,ca toti ceilalti si certuri,dar din fericire iubirea noastra era mult prea puternica pentru a putea fi rupta de niste ganduri stupide.Certurile,care incercau sa sperie fericirea,porneau de la chichite.Spre exemplu prima noastra ceara a inceput din cauza unui mar,sau ma rog,a unei parti din acest fruct.
Era seara,cred ca aveam trei luni impreuna!Pana in acea clipa totul a mers frumos,dar atunci a fost sa fie "ceasul rau".Eu stateam in pat si cautam la televizor un film demn de uitat.Aparusera o gramada de filme in ultima vreme,dar parca nici unul nu mai avea acel ceva care sa te tina nemiscat pe toata durata lui.El era in bucatarie,sincer nici nu stiu cand a plecat de langa mine pentru ca telecomanda imi tinea atentia indreptata asupra ei.Eram la el acasa si isi cumparase televizor nou.Telecomanda era atat de ciudata incat eu,sincer va spun,nu prea stiam sa umblu pe ea(ce ti-e si cu tehnologia asta-ajung sa zic ca batranii).
Cand s-a intors in camera,abia dupa ce s-a asezat pe pat mi-am dat seama ca el de fapt fusese plecat.Mda,nu degeaba imi spun prietenele "Blondi"(primul motiv ar fi ca sunt blonda,naturala;al doilea...ele stiu,sau si eu:bancurile scrise pe seama noastra,a celor blonde).Cand am vazut marul rosu si frumos din mana lui,i-am cerut macar o muscatura.Nu cred ca l-ar fi durut stomacul daca m-ar fi lasat sa iau o parte nesemnificativa in comparatie cu marimea marului.Raspunsul lui a fost rece si jignitor(pentru mine): "Dute ia-ti!"
Sincer in momentul acela m-am simtit foarte rau.Eu imparteam inclusiv bobul de mazare cu el,iar el,in schimb,nu a vrut sa-mi dea o coaja de mar.Si de aici a pornit un adevarat razboi.Nu spun mondial,sa nu exageram,totusi,dar pe mine m-a durut.Nu mi-a mai trebuit nici mar,nici film,si nimic din ceea ce i-ar fi apartinut lui.Casa ma striga intr-un mod inconfundabil.Doar stiu cum ma striga in momentele in care aude ca ma cert cu cineva!
Asta a fost prima noastra cearta,in urma careia au urmat altele,nu mari,dar suficient. Astfel am reusit sa ne dam seama ca iubirea care s-a cuibarit in inimile amandurora e prea mare pentru a mai putea iesi din acel loc stramt dar in acelasi timp incapator.
In fiecare zi imi aduc aminte cu drag de acest om,a fost,este,si va ramane pentru totdeauna in inima mea.
Era seara,cred ca aveam trei luni impreuna!Pana in acea clipa totul a mers frumos,dar atunci a fost sa fie "ceasul rau".Eu stateam in pat si cautam la televizor un film demn de uitat.Aparusera o gramada de filme in ultima vreme,dar parca nici unul nu mai avea acel ceva care sa te tina nemiscat pe toata durata lui.El era in bucatarie,sincer nici nu stiu cand a plecat de langa mine pentru ca telecomanda imi tinea atentia indreptata asupra ei.Eram la el acasa si isi cumparase televizor nou.Telecomanda era atat de ciudata incat eu,sincer va spun,nu prea stiam sa umblu pe ea(ce ti-e si cu tehnologia asta-ajung sa zic ca batranii).
Cand s-a intors in camera,abia dupa ce s-a asezat pe pat mi-am dat seama ca el de fapt fusese plecat.Mda,nu degeaba imi spun prietenele "Blondi"(primul motiv ar fi ca sunt blonda,naturala;al doilea...ele stiu,sau si eu:bancurile scrise pe seama noastra,a celor blonde).Cand am vazut marul rosu si frumos din mana lui,i-am cerut macar o muscatura.Nu cred ca l-ar fi durut stomacul daca m-ar fi lasat sa iau o parte nesemnificativa in comparatie cu marimea marului.Raspunsul lui a fost rece si jignitor(pentru mine): "Dute ia-ti!"
Sincer in momentul acela m-am simtit foarte rau.Eu imparteam inclusiv bobul de mazare cu el,iar el,in schimb,nu a vrut sa-mi dea o coaja de mar.Si de aici a pornit un adevarat razboi.Nu spun mondial,sa nu exageram,totusi,dar pe mine m-a durut.Nu mi-a mai trebuit nici mar,nici film,si nimic din ceea ce i-ar fi apartinut lui.Casa ma striga intr-un mod inconfundabil.Doar stiu cum ma striga in momentele in care aude ca ma cert cu cineva!
Asta a fost prima noastra cearta,in urma careia au urmat altele,nu mari,dar suficient. Astfel am reusit sa ne dam seama ca iubirea care s-a cuibarit in inimile amandurora e prea mare pentru a mai putea iesi din acel loc stramt dar in acelasi timp incapator.
In fiecare zi imi aduc aminte cu drag de acest om,a fost,este,si va ramane pentru totdeauna in inima mea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu