Suntem in 15.IV-a.2010.E ora 12:55 si eu nu pot dormi.Dar nu-i nimic,doar ieri noapte am putut inchide ochii si adormi,cu trei nopti in urma,respectiv doua,nu am pus decat trei secunde geana pe geana.Nu inteleg de ce nu pot dormi.Sa fie stresul?Posibil!De ce spun stres?Nu stiu,doar simt tensiune in jurul meu,nu pot explica desi motivul sau motivele sunt cat se poate de simple.Ziua trece atat de usor in compania celor care tin cat de cat la mine,dar noaptea,cand singuratatea imi bate la usa(nu pot spune ca sunt singura in casa,pentru ca nu sunt,e si mama si tata si frate-miu,dar toti stau in alta parte,ne despart multe camere unii de altii)clipele trag cu clestele de timp,nu vor nici cum sa imbatraneasca.Nu se gandesc ele oare ca trag in zadar?!Ciudat din partea lor,tocmai ele sa faca asta.Dar noi?Muritorii?Ce sa facem?Cand timpul trece pe langa noi zburand."Azi e luni,maine-i sambata",cum ar spune tatal meu.Dar oare asa?Mie mi se pare ca azi suntem in 2010,maine suntem in 2011.Mda,au trecut 18 ani si 7 luni din viata mea si nu-mi pot da seama cum au calatorit asa pe langa mine,sau eu pe langa ei,un lucru e sigur,calatoria e inceputa si habar nu am cand se termina.Cred ca aberez cam mult.E destul de tarziu,e 1:02,astazi plec la Alba.Motivul?O nunta.Stiu ca poate pe voi nu va intereseaza ce scriu eu aici dar in momentul asta chiat asta vreau sa scriu(primul "asta" e la masculin,al doilea e la feminin).
Imi simt picioarele reci,talpa dreapta e scufundata in aerul racoros care se asterne pe podea.Focul s-a stins iar latratul cainilor de pe strada imi trimite in corp mici fiori.E o noapte agitata.Vantul e in cautarea iubitei pierdute,nu se satura sa o strige.Mi se pare ca se si enerveaza,si eu m-as enerva sa imi caut partenerul de sute de ani in zadar.Sincer acum,nu stiu cum de mai are voce pentru a o striga.Ei bine,se pare ca nu toti sunt ca mine,mie mi-e de ajuns sa strig 10 minute si vocea mea da semne de lesin.Dar se pare ca nu numai in exteriorul celor patru pereti zugraviti cu o nuanta calda e agitatie.Cred ca sangele din talpa-mi dreapta e invadat de furnici.Oare sunt ele otravitoare?Nu stiu,dar probabil vor pleca,cum fac intotdeauna dealtfel.Nu pornesc ele un razboi cand vad ca inamicul e slabit.Nu sunt chiar atat de sadice incat sa-mi faca chiar mie rau.Cel putin asta sper.Nu inteleg de ce ar vrea.Sunt destule aratari in lumea asta care,macar cu gandul,te lovesc,te mananca,te omoara,si alte lucruri.Poate ca ar fi mai bine sa tac,de fapt sa nu mai scriu si sa-mi fac vocea asta din cap sa taca,daca nu promit ca o leg la gura cu scoci,gasesc eu pe undeva prin casa asta mare.Poate nu e mare casa,dar in momentul asta ma simt atat de mica incat si scaunul pe care mi-am asezat fundul asta imens mi se pare un crater vulcanic de mari dimensiuni.Nu stiu daca ati avut vr-odata senzatia ca toate lucrurile din jurul vostru se maresc iar voi deveniti mai mici decat o furnica.Ei bine,eu am avut,si sentimentul nu e tocmai placut,e chiar ciudat.Dar gata,ma pun in pat,poate reusesc sa-mi adorm pleoapele cu un cantec de leagan pe care neuronasul meu pe jumate ofilit il va inventa in acea clipa.E ora 1:16,va las in pace dragii mei,nu va mai aburesc,m-am aburit destul singura,asa ca nu mai aveti nevoie si voi de abureli.(stiu ca am repetat "aburit" sau derivate ale acestui cuvant,dar a fost intr-un mod intentionat).
Somn usor mie,poate o zi buna voua,nu stiu,e la alegerea fiecaruia "urarea".
P.S.:I love you!(nu va ganditi de ce am pus acest ps,spun oricum,asa am simtit,nu stiu cui i-am spus,poate mie,poate mamei mele care doarme,poate bunicii care-i moarta,sau poate unui viitor iubit,chiar nu stiu)
Imi simt picioarele reci,talpa dreapta e scufundata in aerul racoros care se asterne pe podea.Focul s-a stins iar latratul cainilor de pe strada imi trimite in corp mici fiori.E o noapte agitata.Vantul e in cautarea iubitei pierdute,nu se satura sa o strige.Mi se pare ca se si enerveaza,si eu m-as enerva sa imi caut partenerul de sute de ani in zadar.Sincer acum,nu stiu cum de mai are voce pentru a o striga.Ei bine,se pare ca nu toti sunt ca mine,mie mi-e de ajuns sa strig 10 minute si vocea mea da semne de lesin.Dar se pare ca nu numai in exteriorul celor patru pereti zugraviti cu o nuanta calda e agitatie.Cred ca sangele din talpa-mi dreapta e invadat de furnici.Oare sunt ele otravitoare?Nu stiu,dar probabil vor pleca,cum fac intotdeauna dealtfel.Nu pornesc ele un razboi cand vad ca inamicul e slabit.Nu sunt chiar atat de sadice incat sa-mi faca chiar mie rau.Cel putin asta sper.Nu inteleg de ce ar vrea.Sunt destule aratari in lumea asta care,macar cu gandul,te lovesc,te mananca,te omoara,si alte lucruri.Poate ca ar fi mai bine sa tac,de fapt sa nu mai scriu si sa-mi fac vocea asta din cap sa taca,daca nu promit ca o leg la gura cu scoci,gasesc eu pe undeva prin casa asta mare.Poate nu e mare casa,dar in momentul asta ma simt atat de mica incat si scaunul pe care mi-am asezat fundul asta imens mi se pare un crater vulcanic de mari dimensiuni.Nu stiu daca ati avut vr-odata senzatia ca toate lucrurile din jurul vostru se maresc iar voi deveniti mai mici decat o furnica.Ei bine,eu am avut,si sentimentul nu e tocmai placut,e chiar ciudat.Dar gata,ma pun in pat,poate reusesc sa-mi adorm pleoapele cu un cantec de leagan pe care neuronasul meu pe jumate ofilit il va inventa in acea clipa.E ora 1:16,va las in pace dragii mei,nu va mai aburesc,m-am aburit destul singura,asa ca nu mai aveti nevoie si voi de abureli.(stiu ca am repetat "aburit" sau derivate ale acestui cuvant,dar a fost intr-un mod intentionat).
Somn usor mie,poate o zi buna voua,nu stiu,e la alegerea fiecaruia "urarea".
P.S.:I love you!(nu va ganditi de ce am pus acest ps,spun oricum,asa am simtit,nu stiu cui i-am spus,poate mie,poate mamei mele care doarme,poate bunicii care-i moarta,sau poate unui viitor iubit,chiar nu stiu)
Comentarii
Trimiteți un comentariu