DEBUSSY - Clair De Lune
Sub blanda mangaiere a Lunii inima-mi tasneste pentru ultima oara.Simt cu sangele se ingroasa in vene si cum ochii tai imi cer socoteala la ceva ce nu am facut.Vreau sa ma crezi,trebuie sa ma crezi.Nu am vrut!
Incerc sa alerg in intunericul infinit insa ecoul pasilor mei ma sperie.Ma impiedic in zarea incetosata,nu mai vad.Simt cum ma izbesc de anumite lucruri insa nu-mi pot da seama ce sunt.Plamanii nu mai pot vorbi,oxigenul nu mai ajunge la ei si simt cum genunchii mi se inmoaie,cum solul ma prinde in imbratisarea-i de gheata.Noaptea,desi-i instelata,e rece.E mult prea frig pentru mine.Stau intinsa pe pamantul inghetat,sub mangaierea blanda dar de gheata a Lunii si te implor sa ma crezi.Insa tu...tu nu esti aici,am ramas singura imbracata cu propria-mi teama.
Sub blanda mangaiere a Lunii inima-mi tasneste pentru ultima oara.Simt cu sangele se ingroasa in vene si cum ochii tai imi cer socoteala la ceva ce nu am facut.Vreau sa ma crezi,trebuie sa ma crezi.Nu am vrut!
Incerc sa alerg in intunericul infinit insa ecoul pasilor mei ma sperie.Ma impiedic in zarea incetosata,nu mai vad.Simt cum ma izbesc de anumite lucruri insa nu-mi pot da seama ce sunt.Plamanii nu mai pot vorbi,oxigenul nu mai ajunge la ei si simt cum genunchii mi se inmoaie,cum solul ma prinde in imbratisarea-i de gheata.Noaptea,desi-i instelata,e rece.E mult prea frig pentru mine.Stau intinsa pe pamantul inghetat,sub mangaierea blanda dar de gheata a Lunii si te implor sa ma crezi.Insa tu...tu nu esti aici,am ramas singura imbracata cu propria-mi teama.
Comentarii
Trimiteți un comentariu