
"Mi-ai repetat de atatea ori ca privirea mea te ingheata,ca genele mele fluturande sunt ca evantaiul intr-una din zilele caniculare ale orasului Rio,ca parul meu este ca o patura racoritoare intr-una dintre acele zile.Ca eu insami sunt cerul pe care-l vezi mereu si combustibilul care te pune in miscare.
Cuvinte mult prea siropoase?Nu cred.Tonul pe care mi le-ai spus face diferenta.
Citesc necesitatea in ochii tai asemeni oceanului-agitat,calm,de un albastru infinit.
Inca scriu vesurile melodiei noastre,sunt neterminate.Nu stiu cand cantecul va fi gata,dar stiu ca atunci dansul va fi nesfarsit.Ca linistea noptii ne va scalda in valurile oceanului,ca cerul instelat ne va racorii cu briza saratei ape,ca trupurile noastre tremurande din departare vor parea unul,ca pasii aceia calatori vor zbura peste mari si tari,iar ca noi vom cunoaste nemurirea sufletului.
Mai e putin si cantecul va fi complet,iar noi doi..."
Intrerupta de pasii grabiti ai fratelui ei,fata nu reusi sa incheie scrisoarea adresata iubitului,insa stia ca o va trimite,ca porumbelul ii va duce mesajul celui pe care-l iubea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu