J.S. Bach - Suita no. 1 pentru violoncel
Simt cum acul intra adanc in inima mea si cum intepetura provocata ma tranteste la pamant.Iau partea buna a acestor lucruri,asa pot privi cerul.E plin de stele.Nu cred ca am mai vazut vr-odata cerul atat de vesel,de zambaret,e in contrast cu mine.
Astrii luminosi par a fi niste copii care se joaca "prinsea" pe bolta cereasca.Acest lucru ma face sa zambesc,sa mai uit de intepatura din piept.
Ochii mei vor sa iasa si sa se alature stelelor,insa nu vreau sa renunt la ei.Atat mi-au ramas,ochii,ei sunt lumina mea,ei imi oglindesc sufletul,nu vreau sa-i pierd.Pentru a-i putea retine inchid pleoapele si le strang cat pot de tare.Observ ca la colturi apar mici cristale care ma zgarie.Nu vreau durere,asa ca ma opresc.
Cand privirea mea intalneste din nou zarea,stelele sunt cazatoare.Nu mai e nici una pe cer,toate vin spre mine.Ma cuprinde groaza,dar atingerea lor e atat de fina,de delicata...sunt fulgi de zapada.Da,am uitat sa specific,e decembrie...
Simt cum fiecare fulg imi ingheata trupul molatec,cum fiecare atingere ma intareste si imi da puterea de a ma ridica si de a alerga alaturi de ei.De a dansa!Becul imi face cu ochiul si imi promite o imbratisare.Exact ce am nevoie.
O imbratisare in intunericul noptii,petecit cu sclipici,eu dansez cu umbra-mi,ca intr-un vis.Un fulg mi se asterne,si-mi sopteste usor,ca viata-i o ata,iar eu...sunt decor.Intind a mea mana spre-ntinsu-nfinit,si-acopar cu palma-mi un fulg ratacit ce-mi cant-a durere,si-a ras totodata,si-mi spun-n tacere,c-a lui sunt mireasa.
Dansand in lumina cea calda si veche a acestui crai inalt,mai numit el si stalp,imi dau seama ca frazele mi-au iesit mai cu rima,mai fara rima.Un lucru stiu sigur,cantul,poezia,dansul si lumina mi-au scos acul din inima si pot continua sa alerg pe firul subtire al vietii.
Simt cum acul intra adanc in inima mea si cum intepetura provocata ma tranteste la pamant.Iau partea buna a acestor lucruri,asa pot privi cerul.E plin de stele.Nu cred ca am mai vazut vr-odata cerul atat de vesel,de zambaret,e in contrast cu mine.
Astrii luminosi par a fi niste copii care se joaca "prinsea" pe bolta cereasca.Acest lucru ma face sa zambesc,sa mai uit de intepatura din piept.
Ochii mei vor sa iasa si sa se alature stelelor,insa nu vreau sa renunt la ei.Atat mi-au ramas,ochii,ei sunt lumina mea,ei imi oglindesc sufletul,nu vreau sa-i pierd.Pentru a-i putea retine inchid pleoapele si le strang cat pot de tare.Observ ca la colturi apar mici cristale care ma zgarie.Nu vreau durere,asa ca ma opresc.
Cand privirea mea intalneste din nou zarea,stelele sunt cazatoare.Nu mai e nici una pe cer,toate vin spre mine.Ma cuprinde groaza,dar atingerea lor e atat de fina,de delicata...sunt fulgi de zapada.Da,am uitat sa specific,e decembrie...
Simt cum fiecare fulg imi ingheata trupul molatec,cum fiecare atingere ma intareste si imi da puterea de a ma ridica si de a alerga alaturi de ei.De a dansa!Becul imi face cu ochiul si imi promite o imbratisare.Exact ce am nevoie.
O imbratisare in intunericul noptii,petecit cu sclipici,eu dansez cu umbra-mi,ca intr-un vis.Un fulg mi se asterne,si-mi sopteste usor,ca viata-i o ata,iar eu...sunt decor.Intind a mea mana spre-ntinsu-nfinit,si-acopar cu palma-mi un fulg ratacit ce-mi cant-a durere,si-a ras totodata,si-mi spun-n tacere,c-a lui sunt mireasa.
Dansand in lumina cea calda si veche a acestui crai inalt,mai numit el si stalp,imi dau seama ca frazele mi-au iesit mai cu rima,mai fara rima.Un lucru stiu sigur,cantul,poezia,dansul si lumina mi-au scos acul din inima si pot continua sa alerg pe firul subtire al vietii.
Imi place, Teo.E atat de specific "tie", te reprezinta cu toata tristetea si inocenta ei.
RăspundețiȘtergereSunt mandra de tine >:D<.