Treceți la conținutul principal

Durere

12 - Yiruma If I Could See You Again



Stau cu ochii inchisi si-mi aduc aminte de tine.Degetele mele tasteaza literele la fel cum degetele unui pianist mangaie clapele.
Stau cu ochii inchisi si-mi amintesc sarutul nostru de ramas bun.Mi-ai mangaiat buzele cu ale tale degete tremurande si mi-ai soptit la ureche ca ne vom revedea.Cu zambetul pe buze am ramas nemiscata pentru a te vedea cum pleci.Cum iti desfaci aripile si zbori spre nemarginit.Stiam ca ne vom reintalni la un moment dat,dar nu acum era acel moment,nu in viitorul apropiat.Buzele au inceput sa-mi tremure iar pleoapele faceau loc unor bucatele micute de cristal alb cu tente albastrui,verzui si rosiatice.Pamantul m-a tarat spre el,si in secunta urmatoare am fost in genunchi,privindu-te cum pleci si plangand.Lacimile calde imi mangaiau obrazul inghetat.Ochii mei de gheata se topeau sub atingerea fierbinte a durerii.Vedeam cum dai din aripi si cum te indepartezi.Am ramas nemiscata pana cand ai disparut din zare.Pur si simplu nu ma puteam ridica.Vroiam sa strig dupa tine,sa nu ma lasi,sa ma iei si pe mine,caci lumea va ramane mult prea goala,insa cuvintele nu vroiau sa iasa.Gatul parea a fi o celula,trupul era inchisoarea propriului meu suflet,al fericirii si al suferintei.Mainile pareau a fi din fier,iar pamantul,un imens magnet.Nu ma puteam desprinde de el,suferinta ma apasa.
Ma tot intrebam cand va fi acea zi a revederii?Dar raspunsul nu-l puteam gasi.Totul era intunecat,pana cand o steluta cazatoare a ajuns in dreptul meu.Erai tot tu,sub alta forma,spunandu-mi sa nu mai sufar,caci tu esti bine.
H,usor de spus,nu-i asa?Tu cum ai reactiona in locul meu?De fapt tu te-ai fi ridicat si ai fi mers mai departe,asteptand ziua reintalnirii noastre.Ai fi intrat in casa si ai fi sarutat poza cu mine care se afla pe noptiera,si m-ai fi imbratisat.Asa voi face si eu,voi incerca sa merg mai departe.
E trist cand astepti ceva care e atat de departe!
Promit ca nu voi face nici o prostie.Te voi astepta pe tine,sa ma iei acolo unde esti si tu.
Te sarut si te imbratisez!
Promit ca te voi astepta,si...nu te voi uita!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Melancolie

M-a cam apucat melancolia de mana,si vad ca vrea sa ma traga alaturi de ea,in fundul patului desfacut si plin de lacrimi uscate. Asa as vrea sa dau vina pe vremea asta cacacioasa,dar nu pot,stiu ca nu din cauza ei am starea asta de tot rasul altora,nu al meu. Vad ca lacrimile incearca din rasputeri sa-mi mangaie obrazul,dar genele se impotrivesc,vor sa le tina captive in temnita ochilor. Doua tot au reusit sa evadeze,dar pupilele joaca rolul paznicilor,poate isi vor face si ele bine meseria la fel cum au facut jardienii plamani in postarea de mai jos. Butoiul de lacrimi uitate a iesit putin la suprafata oceanului de melancolie,dar poate am sansa sa gasesc o sticluta de fericire.Pune o picatura pe o foaie veche,scrie cu ea sarutul tau,bag-o in sticluta si arunc-o pe marea mea,pentru a-mi aduce zambetul asa cum faci mereu. O voi astepta!

Vis

Uneori ma uimeste subconstientul meu.Cat de departe poate sa ajunga!?Cat de intortocheate pot fi unele vise!?Mi-ar placea chiar mult sa le descifrez,dar doar pe unele dintre ele,nu pe toate. E atat de ciudat cum poti disparea dintr-un loc intr-altul in mai putin de o fractiune de secunda dar actiunea ramane aceeasi,cum din urata uratelor esti mai frumoasa decat zeita frumusetii,cum vorbesti cu mama in corpul tatalui... De ce scriu acum despre vise?Ei bine,din cauza ca noaptea trecuta am avut un vis foarte ciudat si am incercat sa-i dau de cap,sa vad de la ce a pornit totul. Mie-mi plac mult povestile,legendele si chestiile de genu.Am o pretena care,saraca,e inebunita,de fiecare data cand aflu ceva nou ii spun si ei,ii multumesc ca ma asculta chiar si atunci cand,poate,nu vrea(la fel e si cu proverbele,imi plac proverbele,si am momente in care la fiecare fraza trebuie sa adaug cate unul,bineinteles sa aiba legatura cu subiectul),din nou,multumesc Andreea ! Asa,sa scriu in continuare tre...

Crini

Uneori vantul din exterior se inteteste in interiorul trupului meu.Inima e o piatra agatata de lantic,o piatra in multe culori stravezii.Acesta este motivul pentru care ecoul vantului rasuna din toate colturile.Venele fiind goale,motorul fiind stricat. Inelul negru de pe deget incearca sa semnifice legatura pe care o am cu cinii,cu crinii albi asezati frumos in vaza,in vaza unui pictor care isi aranjeaza pe panza toata bucuria,tristetea... Trandafirii uscati se odihnesc si acum pe birou.Asteapta ziua in care vor invia,in care isi vor recapata culoarea de altadata. Ei sunt singurii care stiu ca in acea zi vei veni tu cu o vaza plina de crini albi.Tu vei fi cel care le va reda culoare,care va reda inimii forma si textura initiala si care va transforma inelul negru intr-unul plin de cuvinte. Crinii imi stiu secretul,imi stiu gandurile,ma stiu pe mine.Nu pe cea care se zareste in oglinda,ci pe cea care se oglindeste in ochii albastrii uneori inundati de lacrimi,fie ca sunt ele de fericire ...