Şi totuşi

-Iubire...Dar este ea suficientă oare?
Ce s-a întâmplat cu relaţia perfectă la care visam la început?
Nu,nu-mi spune că nu exista perfecţiune.Eu am găsit-o chiar în mijlocul imperfecţiunii care mă înconjuara.
-Da,ai dreptate,ce e perfect pentru tine nu înseamnă că e perfect şi pentru mine.
-Ştiu,pentru tine nimic nu e perfect.Niciun zâmbet,nicio lacrimă,niciun bileţel care conţine cele mai de preţ cuvinte pe care le poate spune o fiinţă naivă,pura...şi anume"Te iubesc". Dar ce vrei tu?
-Să fiu fericit!
-Dar ştii că nu e greu,nu-i aşa?Fericirea o găseşti în tine.
-Nu am motive să fiu fericit!Nu înţelegi?
-Da...înţeleg! Şi înţeleg că nu îţi aduc un gram de speranţă,de fericire.Eşti sănătos.Da,a fost greu,şi te înteleg,dar acum?Eu nu fac parte din tine?Eu vreau să-mi împart fericirea.De ce nu vrei să o primeşti?Îmi împart familia...De ce nu o accepţi? Împart tot ce am de împărţit.Până şi inima îmi e înjumătăţită,sufletul,respiraţia,tot ce vrei tu...Dar tu nu vrei să vezi asta.Am impresia că nu mă mai cunoşti.Am fost ca o carte deschisă dar...
-Dă-mi timp...
-...
Ce uşor e să vorbeşti acum de timp,când eşti tânăr.Dar tu eşti cel care trebuie să înţeleagă un lucru.Timpul a intrat în sac...Nu vezi cum zboară clipele?Azi e luni,mâine-i vineri!Şi tu vrei timp?Când e vorba de iubire,crezi că există acest cuvânt?Timp...Sună atât de...
-Iar nu spui nimic,iar taci!Am treabă acum...
-Bine!
Am înţeles.Să ştii că mă îndepărtezi,dar nu mai zic asta.Nu are rost.Când iubeşti pe cineva,iţi faci timp pentru el,nu cauţi scuze să nu vorbeşti.Îi spui ce simţi.Faceţi lucruri împreună.Îi laşi fel de fel de mesaje drăguţe.Şi cel mai important, îl iubesti.M-am săturat de cuvinte.Peste tot aud vorbe,nu mai vreau asta şi de la tine.
Nimic nu mai e cum era...s-au schimbat lucrurile,te-ai schimbat tu.M-am schimbat eu.Dar...te iubesc!
Şi totuşi,e suficientă iubirea?