

(Inainte)
Fetita dorita.
Nu stiu daca e tocmai un inceput bun,insa aceasta fetita,Carmen,a fost o minune.Inca de mica,tatal ei o punea in picioare pe diferite obiecte inalte pentru a canta,pentru a juca teatru.Era zambetul de pe buzele tuturor,era lacrima de veselie din ochii celor care se opreau sa se uite la ea.Intotdeauna a fost indrazneata,si a spus tot ce gandea,indiferent cui.
La varsta de 3 anisori a cantat pe scena,a luat locul I,si a castigat o papusica.Toata lumea o adora.Ce-i drept,arata ca un inger.Blonda cu parul cret si pana la mijlocul spatelui,ochii albastrii ca cerul si mereu cu zambetul pana la urechi.Sa nu uit de falcute,fundulet,picioruse,ce mai,un “stiuc” de copil.
La varsta de 14 ani,viata nu a fost prea blanda cu Carmen a noastra.A primit o lovitura peste care multi copii nu prea trec.A ramas paralizata si a durat destul de mult timp pentru a-si putea reveni la normal.Imediat dupa ce s-a vindecat,si-a luat viata in maini.Nu au contat vorbele parintilor ei,ea a plecat la liceu in Gurghiu,undeva destul de departe de casa.Cei patru ani petrecuti acolo au ajutat-o sa se maturizeze,au invatat-o sa se descurce singura,si si-a mai dat seama ca ea e facuta pentru a aduce zambetele pe buzele celor din jur.
A lucrat ca padurar.La vremea aceea era singura femeie padurar din tara.Cutreiera padurile asemeni lui Eminescu,si scria poezii,asemeni ei,nu a lui,ca pana la urma fiecare are un stil diferit.
Iubind arta,a urmat trei ani de teatru.A jucat pe scene,a ras,a plans,a tipat,a cantat,alaturi de oameni care,unii s-au realizat,altii poate ca nu.
Din pacate a renuntat la aceasta viata de artist.Tatal ei s-a stins din viata si ea simtea ca nu putea continua sa traiasca pe scena.Tatal ei era viata ei,fara el…nu mai era nimic.
Socul a fost atat de mare incat a vrut sa se calugareasca.Ii era bine intiparita aceasta idée in minte.Insa prietenii ei au refuzat categoric acest lucru,ba mai mult,i-au spus ca daca va indrazni sa mearga la manastire,se vor duce dupa ea si vor striga la poarta manastirii tot felul de lucruri despre asceata,astfel incat calugarii o vor da afara.
Auzind toate aceste lucruri,a renuntat la idéea de "maicuta".
Arta era inima ei,insa plamanii ii erau marea si muntele.Nu trecea an in care sa nu-i viziteze.Marea o primea mereu cu bratele deschise.
In suflul dulce al valurilor s-a si indragostit prima data.Prima ei dragoste.Omar.Inima ii luase foc,creierul se stafidise,cum,dealtfel,asa se intampla tuturor.Mainile incepeau sa picteze pe o foaie alba tot felul de versuri pentru dragul ei Omar.
Insa nici in privinta aceasta viata nu a fost mai dulce.Iubitul ei era marinar,si intr-una din plecarile lui pe mare,malul nu a vrut sa-l mai primeasca inapoi.Marea l-a imbratisat pentru totdeauna.
Nimeni nu a vrut sa-i povesteasca fetei ca iubitul ei murise.Dar cum poti ascunde acest lucru la nesfarsit?Nu se poate.Durerea i-a fost mare,lacrimile curgeau siroaie pe obrajii ei rumeniti de Soare.Insa timpul a trecut…Si inca trece!
Multi ani la rand a continuat sa fie singura.Suferintele din trecut o facusera mai solitara.Muzica inca era in inima ei,poezia la fel,dar ea nu mai era aceeasi Carmen,mereu vesela.
Cum timpul danseaza alaturi de noi,uneori ne invita sa-l acompaniem,alteori nu,la fel s-a intamplat si cu ea.Numai ca ea a fost invitata de onoare a vremii.
Intalnirea de 10 ani de liceu venise.Urmau niste clipe minunate alaturi de fosti colegi.Amintiri,curiozitati.Oare cum mai arata Juta?Oare ce mai face Cotirlea?Acestea cu siguranta erau intrebari care-i veneau in minte domnisoarei noastre.
Ea mereu facea glume pe seama singuratatii ei.Spunea ca-l asteapta pe Fat-Frumos din urzici.
Ei bine,ajunsa la intalnire,dand mana cu fiecare,schimband vorbe,l-a vazut.FatFrumosul ei din urzici era chiar un fost coleg.
Dupa cum spune ea,a fost “dragoste la prima vedere”sau cel putin,a simtit ca e al ei,si ca vor ramane impreuna.S-a dus langa el,au vorbit,au dansat.La sfarsitul intalnirii ea,el,si inca doi fosti colegi mergeau in aceeasi directie,un anumit traseu,dupa care o luau in parti diferite.Cei doi au mers in directia lor,Carmen si Todor("Fat-Frumos")mai aveau o bucata de drum de mers impreuna.Ajunsi la Sibiu,trebuia sa se desparta,ea sa o ia spre Brasov,el spre Alba.Noapte fiind,Todor a venit cu propunerea de a ramane impreuna in Sibiu pana a doua zi dimineata,dupa care sa-si continue fiecare drumul.Zis si facut.Au inchiriat in poienita doua cabanute,si au ramas peste noapte.Minunea s-a intamplat.
Dupa acea intalnire cei doi s-au mai vazut,iar la cateva luni,s-au casatorit.
Din pacate viata nu a incetat sa-i mai faca figure acestei doamne.Supararile tot i-au batut la usa,dar muzica,poezia si teatrul tot i-au ramas in suflet.
Voi scrie ce s-a intamplat si dupa cei doi s-au casatorit,dar nu chiar acum:)
(In prima poze este Carmen alaturi de Catalina Mustata,in timp ce faceau teatru,iar in a doua Carmen cu Todor in liceu.)
stiu eu ce s-a intamplat...
RăspundețiȘtergereau luat nastere Teodora si Tudor :D
foarte frumoasa povestea... imi place mult cum ai scris
Dap,aia e o parte din partea de "dupa",trebuie sa scriu,nu stiu cand,azi,maine,dar curand.
RăspundețiȘtergere>:D<multumesc