Treceți la conținutul principal

5

Nu stiam ce se intampla cu mine.Valul de caldura mi s-a spart pe piele la fel ca apa calda a unei mari reci.Picaturi de transpiratie imi mangaiau obrazul intr-un fel in care numai ele stiau.Dar ar exista totusi o comparatie,atingerea lor era la fel de dragalasa ca mana unei mame pasind pe fruntea fierbinte a unui copilas.Le puteam numara.Treceau la fel ca si taxiurile care isi fac loc printre masinile oprite la semafor in asteptarea culoarii verzi,insa acestea treceau pe rosu,un client grabit le astepta undeva,la usa unei scari de bloc,probabil.A trecut prima,a doua,a treia...Pierdusem numarul pentru ca atentia mi-a fost indreptata in alta parte.A cui era mana rece care-mi stergea micutele perle?Cine incerca sa alunge caldura din jurul meu cu un suflu rece si o atingere de gheata?Ochii imi erau inchisi si forta care-i apasa nu-mi dadea voie sa-i deschid.Incercam in zadar,erau mult prea grele pleoapele pentru puterea mea(de gaina as spune).Mainile lui reci s-au transformat dintr-o data in niste bete(am presupus) care imi zgariau acum pielea.Nu mai era senzatia aceea placuta care deschidea portile unui zambet.Aceasta fusese inlocuita cu spaima.Incercam sa fug,sa ma desprind de acele "crengi" dar nu reuseam,picioarele imi erau prinse in iedera,nu ma puteam misca.Simteam cum niste ochi arzatori ma priveau din spate,cum niste pasi lenti dar siguri se indreptau spre mine.Un suflu fierbinte mi-a atins ceafa,am incremenit.De data aceasta nu am mai incercat sa deschid ochii,din contra ii strangeam cat puteam de tare.Un tipat ascutit mi-a iesit din gat si niste brate de o temperatura potrivita m-au infasurat.Groaza si-a facut loc in sufletul meu si mai mult,dar atunci am auzit glasul mult dorit.
"-Iubita,sunt eu,stai linistita,a fost un cosmar!"Dupa aceste cuvinte buzele mele le-au cautat in intuneric pe ale lui si capul si-a facut loc pe pieptul lui astfel incat rasuflarea calda imi mangaia fruntea,si frica disparea incet,incet iar somnul ii lua locul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Respect

Nu am trait atunci...si imi pare rau. "Atunci" = vremuri in care respectul era pe primul loc. Urasc sa ascult cuvintele si sa nu vad faptele,dar urasc si mai tare sa vad altfel de fapte. Uneori am impresia ca sunt plina de ura.Si incerc sa scap de ea,dar anumite lucruri mi-o aduc din nou in minte. Urasc oamenii care spun ca le pasa si de fapt de ignora.Pai daca nu ma vrei in viata ta,e simplu...lasa-ma sa plec. In ultima perioada am trecut prin niste stari total contradictorii.Iubire-ura;neincredere-increde;putere-slabiciune...Am obosit,psihic. Da,sunt tanara,dar nu imi plac oamenii ipocriti!Si ma bucur ca avem abilitatea de a alege.Insa,ma intreb,stim,de fapt,de la inceput ce alegem? Ok,imi trebuie o balanta! Dar ce vorbesc?! Eu insami am ascendentul in aceasta zodie...Deci,trebuie sa cantaresc! :)

Pentru voi...toti!

            Tinand cont ca astazi a fost 8 Martie (Ziua Mamei sau Ziua Femeii), am incercat sa aflu de la barbati ce inseamna aceasta pentru ei. Inainte de a scrie raspunsurile lor, as vrea sa scriu cateva dintre “definitiile “ femeii rostite de anumite personalitati… Femeia este o mâncare pentru zei, gătită de diavoli – William Shakespeare Femeia este un cadou care te alege – Georges Brassens Femeia este muzica rătăcita în carne – Emil Cioran Femeia este lucrarea de diplomă a lui Dumnezeu la examenul de estetică – Vasile Ghica Femeia este fanta care se deschide în zona vizibilului pentru a lăsa extraordinarul să pătrundă în lume - Gabriel Liiceanu Femeia, prin frumuseţea ei fizică şi morală, este marele stimulent al vieţii pentru omul normal, pictor, sculptor, muzician, poet, filosof şi om de ştiinţă, ca şi când în fiinţa ei şi-ar fi dat mâna toate cele nouă muze, fiice ale lui Zeus şi ale zeiţei Mnemosina – Dan Begu Femeia e forta motrica a vi...

Vorbe,ganduri asternute

Ma gandeam la mine.La ce sunt,la ce fac,la ce vreau.Un singur raspuns mi-a venit in minte pentru toate trei intrebarile.Sunt un pictor.Ce-i drept,nu asemeni lui Picaso sau Stefaniei Nistoreanu  . Eu sunt pictorul propriei mele vieti.Imi pictez fiecare zi in functie de starea care ma incerca.Uneori folosesc doar griul,alte ori doar albastrul,iar acum...acum nici nu stiu,cred ca am un curcubeu,dar am adaugat si cele doua nonculori,alb si negru.Am strans o multime de tablouri.Cate zile atatea imagini.Urmatotul vreau sa reprezinte viitorul,si la el sa ma opresc.M-am saturat sa ilustrez zile trecute,acum vreau unul care sa imi arate calea catre viitor. Cu acest pod imi voi incepe tabloul,dupa care voi adauga toate lucrurile,peisajele,sperantele,sentimentele.