Desi acea prima cearta a adus dupa ea si altele,viata a continuat!Asa,continuand,clipele alaturi de el se inmulteau.Nu credeam ca timpul poate fi atat de scurt!Nu credeam ca primele riduri,primele fire albe vor iesi la iveala atat de repede.
Dar pana la acele fire albe si la acele riduri zbuciumate mai am ceva de zis.Ce anume?Ei bine, vorbesc despre prima noastra aniversare.
Dupa cum spuneam,timpul alaturi de el trecea atat de repede incat viteza luminii iesea intotdeauna pe locul doi in aceasta intrecere.
Era duminica.Soarele isi facu loc printre crapatura dintre draperie si perete astfel incat a reusit sa se cuibareasca-n paru-mi auriu si-n pleoapele semideschise.Lumina lui facu tot posibilul sa-mi alunge somnul,insa trupul meu nu vroia asta.In zadar ma luptam sa-mi tin ochii inchisi,Soarele era mai puternic!Revoltata,dar nu neaparat intr-un mod razbunator,am alungat plapuma de pe mine.Cred ca saraca s-a cam suparat deoarece in seara urmatoare m-am chinuit sa o gasesc,sau poate ca mintea-mi juca feste!In orice caz,asta-i alta poveste si nu are nici in clin nici in maneca cu "iubirea".
Ca in orice dimineata,m-am uitat in partea stanga a patului,in cautarea lui.Dar el nu era.Oglinda din fata mea imi atrasese atentia asupra chipului morocanos si parului ciufulit care radeau.Ei bine,eu nu!Nici ca se putea mai bine!Soarele ma trezise,el disparuse!Minunat!Intr-un final am reusit,cu chiu cu vai,sa ma dau jos din pat.Baia parea la o distanta uriata de camera mea desi ne despartea doar un holulet.Pijamalele sarisera si ele de pe mine,cred ca nervii ieseau prin piele.Chiar nu stiu,au ramas atarnate de caloriferul din baie.Dusul plangea cu lacrimi nu prea calde dar nici reci.Sau cel putin mie asa mi se parea.In orice caz,nimic nu-mi convenea!Mi-am impins trupul cu putearea gandului in cabina de dus,sperand ca imi va trece proasta stare.In proportie de 50% m-am inselat.Continua sa fie prezenta in mine.Dar cu toate astea,cealalta jumatate canta,radea,se bucura de caldura care invelea pamantul in acea zi.Halatul era atarnat si el pe undeva prin baie,mainile umede s-au avantat asupra lui ca o vulpe asupra unei gaini.Moliciunea lui mi-a inconjurat corpul si s-a mai redus din procentajul morocanos.
Pasii imi erau marunti,camera si patul gol nu ma prea atrageau.Dar nu aveam incotro,hainele imi erau asezate in dulapul dezordonat.Cu privirea in pamant si lacrimi in ochi,din cauza ca stiam de aniversarea noastra dar el...el nu era acolo,am pasit in camera.
"-La multi ani iubita!"
Era el,era acolo,nu eram singura!Zambetul si-a facut loc pe chipul meu,bratele mele s-au deschis fara ezitare,inima,batea mai tare ca niciodata si buzele-mi cautau insetate sarutul lui.Era chiar el,si il iubeam!
"-La multi ani,iubitule!"
Dar pana la acele fire albe si la acele riduri zbuciumate mai am ceva de zis.Ce anume?Ei bine, vorbesc despre prima noastra aniversare.
Dupa cum spuneam,timpul alaturi de el trecea atat de repede incat viteza luminii iesea intotdeauna pe locul doi in aceasta intrecere.
Era duminica.Soarele isi facu loc printre crapatura dintre draperie si perete astfel incat a reusit sa se cuibareasca-n paru-mi auriu si-n pleoapele semideschise.Lumina lui facu tot posibilul sa-mi alunge somnul,insa trupul meu nu vroia asta.In zadar ma luptam sa-mi tin ochii inchisi,Soarele era mai puternic!Revoltata,dar nu neaparat intr-un mod razbunator,am alungat plapuma de pe mine.Cred ca saraca s-a cam suparat deoarece in seara urmatoare m-am chinuit sa o gasesc,sau poate ca mintea-mi juca feste!In orice caz,asta-i alta poveste si nu are nici in clin nici in maneca cu "iubirea".
Ca in orice dimineata,m-am uitat in partea stanga a patului,in cautarea lui.Dar el nu era.Oglinda din fata mea imi atrasese atentia asupra chipului morocanos si parului ciufulit care radeau.Ei bine,eu nu!Nici ca se putea mai bine!Soarele ma trezise,el disparuse!Minunat!Intr-un final am reusit,cu chiu cu vai,sa ma dau jos din pat.Baia parea la o distanta uriata de camera mea desi ne despartea doar un holulet.Pijamalele sarisera si ele de pe mine,cred ca nervii ieseau prin piele.Chiar nu stiu,au ramas atarnate de caloriferul din baie.Dusul plangea cu lacrimi nu prea calde dar nici reci.Sau cel putin mie asa mi se parea.In orice caz,nimic nu-mi convenea!Mi-am impins trupul cu putearea gandului in cabina de dus,sperand ca imi va trece proasta stare.In proportie de 50% m-am inselat.Continua sa fie prezenta in mine.Dar cu toate astea,cealalta jumatate canta,radea,se bucura de caldura care invelea pamantul in acea zi.Halatul era atarnat si el pe undeva prin baie,mainile umede s-au avantat asupra lui ca o vulpe asupra unei gaini.Moliciunea lui mi-a inconjurat corpul si s-a mai redus din procentajul morocanos.
Pasii imi erau marunti,camera si patul gol nu ma prea atrageau.Dar nu aveam incotro,hainele imi erau asezate in dulapul dezordonat.Cu privirea in pamant si lacrimi in ochi,din cauza ca stiam de aniversarea noastra dar el...el nu era acolo,am pasit in camera.
"-La multi ani iubita!"
Era el,era acolo,nu eram singura!Zambetul si-a facut loc pe chipul meu,bratele mele s-au deschis fara ezitare,inima,batea mai tare ca niciodata si buzele-mi cautau insetate sarutul lui.Era chiar el,si il iubeam!
"-La multi ani,iubitule!"
Comentarii
Trimiteți un comentariu