Treceți la conținutul principal

Am scris...

Am scris mai demult cum intr-o dimineata drumul spre scoala mi se parea interminabil,si cum ca ecoul propriilor mei pasi pe zapada ma inspaimanta.Ei bine,astazi,imi doream ca drumul spre scoala sa fie mai lung,orele sa dureze mai mult,"sa mai fim liceeni,macar putin".Anul trecut cand imi vorbea cineva despre nostalgia de la sfarsitul celor 12 clase,mai ca il injuram in fata,imi doream sa termin,sa plec din locul ala "oribil".Acum as mai vrea sa mai petrec putin timp acolo,intre cei patu pereti,alaturi de cele 27 de suflete.Sunt sigura ca imi va fi dor de certurile care se iscau din fel si fel de motive copilaresti,de respiratiile celorlalti care sunau ca un ecou pentru respiratia mea.Cum a spus un coleg,poate ca vom mai veni in curtea scolii dupa ce terminam,dar nu va mai fi acelsi lucru,pauzele nu vor mai fi cum erau odata,pline datorita noua,datorita tipetelor noastre,degeaba curtea va fi impanzita de cei mai mici,nu va mai fi acelasi farmec fara noi.Noi,"handicapatii" scolii!
Statea afara,in curte,in fata unei usi de fier,in spatele careia isi face veacul centrala care incearca sa ne incalzeasca iarna de iarna,si ma uitam in fata mea,bucuria celor care au iesit in pauza,ca probabil au scapat de ora de chimie,sau romana,dupa caz,le acoperea fata,sau tristetea celor care probabil au luat o nota mica,sau indiferenta lor,sau..,sau...si ma simteam bine acolo.Ma gandesc ca la facultate,de asemenea,vom avea prieteni,insa nu ca in liceu,nu va mai fi o familie numeroasa in 4 metrii patrati,ci vor fi multe familii(care probabil nici membrii lor nu se cunosc intre ei)intr-un spatiu de 20 metrii patrati(cred).Nu va mai fi la fel.
Intr-un fel sunt fericita,s-a mai terminat un capitol din viata mea,acum scriu ultima pagina,si pana la urma la orice sfarsit e si un inceput,dar m-a cuprins si nostalgia.Imi va fi dor de toti,chiar si de ducesele care faceau parada modei pe pietrele ascutite,facandu-si praf tocuri,si praful lor,asternandu-se pe buzele roz tuguiate,chiar si de cei care fredonau melodiile lui Salam,intr-un mod in care nici ei nu intelegeau ce spun,chiar si de cei care ascultau Metalica si dadeau din plete in umbra facuta datorita stalpului pe care se afla cosul de baschet.In va fi dor de fiecare in parte,chiar si de cei pe care nu i-am observat,si-au jucat si ei rolul,si pentru asta merita aplaudati.Toti meritam aplaudati.De ce?Ei bine,suntem printre persoanele care inca mai merg la scoala si sunt dornici sa invete ceva(sau nu,dar isi fac prezenta).
Imi pare rau ca in ceilalti ani nu am fost la fel de apropiati ca acum.Dar nah,ce sa faci,intotdeauna la sfarsit e mai frumos(acum depinde si ce sfarsit)
Inca patru ani s-au dus.Parca numai cand a fost banchetul de clasa a VII-a,maine e asta de a XII-a...

Comentarii

  1. foarte frumos spus...
    vreau sa cred ca o sa ramanem prieteni si o sa ne mai cautam asa, uneori:D
    sau macar sa ne salutam civilizati:)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Respect

Nu am trait atunci...si imi pare rau. "Atunci" = vremuri in care respectul era pe primul loc. Urasc sa ascult cuvintele si sa nu vad faptele,dar urasc si mai tare sa vad altfel de fapte. Uneori am impresia ca sunt plina de ura.Si incerc sa scap de ea,dar anumite lucruri mi-o aduc din nou in minte. Urasc oamenii care spun ca le pasa si de fapt de ignora.Pai daca nu ma vrei in viata ta,e simplu...lasa-ma sa plec. In ultima perioada am trecut prin niste stari total contradictorii.Iubire-ura;neincredere-increde;putere-slabiciune...Am obosit,psihic. Da,sunt tanara,dar nu imi plac oamenii ipocriti!Si ma bucur ca avem abilitatea de a alege.Insa,ma intreb,stim,de fapt,de la inceput ce alegem? Ok,imi trebuie o balanta! Dar ce vorbesc?! Eu insami am ascendentul in aceasta zodie...Deci,trebuie sa cantaresc! :)

Pentru voi...toti!

            Tinand cont ca astazi a fost 8 Martie (Ziua Mamei sau Ziua Femeii), am incercat sa aflu de la barbati ce inseamna aceasta pentru ei. Inainte de a scrie raspunsurile lor, as vrea sa scriu cateva dintre “definitiile “ femeii rostite de anumite personalitati… Femeia este o mâncare pentru zei, gătită de diavoli – William Shakespeare Femeia este un cadou care te alege – Georges Brassens Femeia este muzica rătăcita în carne – Emil Cioran Femeia este lucrarea de diplomă a lui Dumnezeu la examenul de estetică – Vasile Ghica Femeia este fanta care se deschide în zona vizibilului pentru a lăsa extraordinarul să pătrundă în lume - Gabriel Liiceanu Femeia, prin frumuseţea ei fizică şi morală, este marele stimulent al vieţii pentru omul normal, pictor, sculptor, muzician, poet, filosof şi om de ştiinţă, ca şi când în fiinţa ei şi-ar fi dat mâna toate cele nouă muze, fiice ale lui Zeus şi ale zeiţei Mnemosina – Dan Begu Femeia e forta motrica a vi...

Vorbe,ganduri asternute

Ma gandeam la mine.La ce sunt,la ce fac,la ce vreau.Un singur raspuns mi-a venit in minte pentru toate trei intrebarile.Sunt un pictor.Ce-i drept,nu asemeni lui Picaso sau Stefaniei Nistoreanu  . Eu sunt pictorul propriei mele vieti.Imi pictez fiecare zi in functie de starea care ma incerca.Uneori folosesc doar griul,alte ori doar albastrul,iar acum...acum nici nu stiu,cred ca am un curcubeu,dar am adaugat si cele doua nonculori,alb si negru.Am strans o multime de tablouri.Cate zile atatea imagini.Urmatotul vreau sa reprezinte viitorul,si la el sa ma opresc.M-am saturat sa ilustrez zile trecute,acum vreau unul care sa imi arate calea catre viitor. Cu acest pod imi voi incepe tabloul,dupa care voi adauga toate lucrurile,peisajele,sperantele,sentimentele.