Treceți la conținutul principal

Am scris...

Am scris mai demult cum intr-o dimineata drumul spre scoala mi se parea interminabil,si cum ca ecoul propriilor mei pasi pe zapada ma inspaimanta.Ei bine,astazi,imi doream ca drumul spre scoala sa fie mai lung,orele sa dureze mai mult,"sa mai fim liceeni,macar putin".Anul trecut cand imi vorbea cineva despre nostalgia de la sfarsitul celor 12 clase,mai ca il injuram in fata,imi doream sa termin,sa plec din locul ala "oribil".Acum as mai vrea sa mai petrec putin timp acolo,intre cei patu pereti,alaturi de cele 27 de suflete.Sunt sigura ca imi va fi dor de certurile care se iscau din fel si fel de motive copilaresti,de respiratiile celorlalti care sunau ca un ecou pentru respiratia mea.Cum a spus un coleg,poate ca vom mai veni in curtea scolii dupa ce terminam,dar nu va mai fi acelsi lucru,pauzele nu vor mai fi cum erau odata,pline datorita noua,datorita tipetelor noastre,degeaba curtea va fi impanzita de cei mai mici,nu va mai fi acelasi farmec fara noi.Noi,"handicapatii" scolii!
Statea afara,in curte,in fata unei usi de fier,in spatele careia isi face veacul centrala care incearca sa ne incalzeasca iarna de iarna,si ma uitam in fata mea,bucuria celor care au iesit in pauza,ca probabil au scapat de ora de chimie,sau romana,dupa caz,le acoperea fata,sau tristetea celor care probabil au luat o nota mica,sau indiferenta lor,sau..,sau...si ma simteam bine acolo.Ma gandesc ca la facultate,de asemenea,vom avea prieteni,insa nu ca in liceu,nu va mai fi o familie numeroasa in 4 metrii patrati,ci vor fi multe familii(care probabil nici membrii lor nu se cunosc intre ei)intr-un spatiu de 20 metrii patrati(cred).Nu va mai fi la fel.
Intr-un fel sunt fericita,s-a mai terminat un capitol din viata mea,acum scriu ultima pagina,si pana la urma la orice sfarsit e si un inceput,dar m-a cuprins si nostalgia.Imi va fi dor de toti,chiar si de ducesele care faceau parada modei pe pietrele ascutite,facandu-si praf tocuri,si praful lor,asternandu-se pe buzele roz tuguiate,chiar si de cei care fredonau melodiile lui Salam,intr-un mod in care nici ei nu intelegeau ce spun,chiar si de cei care ascultau Metalica si dadeau din plete in umbra facuta datorita stalpului pe care se afla cosul de baschet.In va fi dor de fiecare in parte,chiar si de cei pe care nu i-am observat,si-au jucat si ei rolul,si pentru asta merita aplaudati.Toti meritam aplaudati.De ce?Ei bine,suntem printre persoanele care inca mai merg la scoala si sunt dornici sa invete ceva(sau nu,dar isi fac prezenta).
Imi pare rau ca in ceilalti ani nu am fost la fel de apropiati ca acum.Dar nah,ce sa faci,intotdeauna la sfarsit e mai frumos(acum depinde si ce sfarsit)
Inca patru ani s-au dus.Parca numai cand a fost banchetul de clasa a VII-a,maine e asta de a XII-a...

Comentarii

  1. foarte frumos spus...
    vreau sa cred ca o sa ramanem prieteni si o sa ne mai cautam asa, uneori:D
    sau macar sa ne salutam civilizati:)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

100 de lucruri

Vreau sa scriu o lista cu 100 de lucruri pe care trebuie sa le faci in viata.Nu uitati ca lista e subiectiva! 1.Sa iti iubesti parintii,indiferent daca ti-au gresit. 2.Sa mergi la o petrecere cu oameni de varsta a doua. 3.Sa canti,chiar daca nu ai voce. 4.Sa te plimbi dimineata,la rasarit,pe malul marii! 5.Sa te intinzi pe spate si sa te uiti la soare printre frunzele copacilor din padure. 6.Uita-te la stele! 7.Sa adormi sub cerul liber! 8.Sa dai de mancare lebedelor! 9.Sa te rostogolesti de pe un deal. 10.Sa mergi,macar o data,pe munte,sa simti maretia pe care ti-o ofera! 11.Sa te plimbi desculta in ploaie,fara umbrela. 12.Sa te scalzi dezbracata in mare! 13.Sa vezi oceanul! 14.Sa vizitezi Parisul! 15.Sa ramai in pat o zi intreaga alaturi de cel pe care il iubesti. 16.Sa dormi fara haine,asa cum te-a lasat Mama Natura :) 17.Sa ajuti un batran sa traverseze strada. 18.Sa opresti un copil din plans. 19.Sa iti bei cafeaua dimineata intr-o companie foarte placuta. 20.S...
Ma intreb cum s-au intamplat toate astea...Cum am ajuns sa traiesc pe urma respiratiei tale,cum am ajuns sa ma hranesc cu imbratisarile tale,cum am ajuns sa fiu eu,cea adevarata,atunci cand sunt langa tine? Dar sunt intrebari la care nu am raspuns.De fapt nici nu am nevoie de un raspuns! Am o lista de cuvinte care imi reprezinta starea de moment : liniste dragoste zambet imbratisare rugaciune tu maini foc rece privire pasiune cantec suflu Poate ca nu au legatura unele cu altele,insa impreuna imi alcatuiesc starea.Simt foarte multa pace,liniste,caldura(desi am mainile si picioarele inghetate :D ),ceea ce ma bucura enorm!

Daca vrei,citesti

Cica "dragostea trece prin stomac"! Pe naiba,cand vine vorba de mine,dragostea imi trece prin fata sau spate,mai pe scurt ma ocoleste:)) Si cui nu-i convine ce scriu eu pe blog,sa inchida! Sa continui...Desi am 19 ani jumate(:)) )uneori chiar simt nevoia de o imbratisare si de o o persoana draga(de sex opus,preferabil-iubit)alaturi.Poate din cauza asta scriu o gramada de aiureli despre dragoste si despre o anumita tipa indragostita care e alaturi de iubitul ei...si altele. Azi pur si simplu am chef sa scriu chestia asta,desi poate multe persoane judeca,sau isi fac diferite impresii,poate gresite poate nu...(sincr,nici nu-mi pasa) Credeti ca exista piedici in dragoste?De ce?Atunci cand exista anumite senzatii/sentimente,de ce nu sunt ele de ajuns?De ce se adauga pe lista anumite impedimente? Asta intr-un fel mi se pare absurd. Sunt genul de persoana care inainte de a spune ca ceva nu functioneaza incearca.Imi face mie bine sa stiu ca am incercat. Ma rog,asta e parerea mea. Acu...