Cerul senin parca de fiecare data imi face cu ochiul si ma invita afara,la plimbare.
Ei bine si astazi s-a intamplat la fel.Nu i-am putut rezista.Caldura era mare dar racoarea din padure completa atmosfera intr-un mod foarte placut.
Am mers pana in Poaia Marului(pe jos).Poate ati auzit de acea comuna,ca suprafata e mai intinsa decat Bucurestiul.E foarte fain,un aer curat,pff...
In orice caz,pana acolo sunt cativa kilometrii buni.Dar e o vorba "mersul pe jos face piciorul frumos",nu?
Am tot mers prin padure,simteam ca nu se mai termina drumul si simteam cum aerul mi se opreste in gat,cum nu vrea sa mai faca doi pasi pana la plamani.Imi simteam plamanii uscati,vroiam apa,dar ea nu ii ajuta.Desi senzatia era cam urata totul era foarte frumos.
La un moment dat,am ajus pe marginea unei vai.Am mai facut si echilibristica(am descoperit ca-s buna si la asta).Umbra padurii parea infinita,insa Soarele ne-a intins mainile.Sincer nu prea vroiam sa ne stranga in brate in acel moment,stiu ca ne ardea,plamanii mei nu cred ca ar fi rezistat.Dar trebuia.Am iesit in lumina.Era superb,liniste,caldura,izvoare care mai racoreau atmosfera,o casa ici,una colo...super.Oamenii foarte draguti,desi nu ne cunosteau ne salutau si ne intrebau ce facem,daca aveam nevoie de informatii ni le ofereau...Nu stiu ce sa mai zic,o sa termin printr-un singur cuvant: FRUMOS!
Comentarii
Trimiteți un comentariu