
Iata ca a sosit si prima zi de scoala(cea de dupa vacanta de Craciun,ar fi oribil ca aceasta prima zi sa fie cea din 15 septembrie).
Zaream cladirea!Culoarea portocalie a acesteia nu mai avea aceeasi intensitate.Era pala...De ce?Priveam in jurul ei si zapada imi capta atentia.Unde era albul pur(nu albul sigur de la Tide sau Ace,nici nu mai stiu) ci al acesteia.De ce zapada avea o tenta portocalie?Abia mai tarziu mi-am dat seama ca vopseaua care "incatusa" peretii cladirii se scursese pe zapada.
Pasii mei lasau in spate niste urme care cu greu puteau fi ascunse.Frigul le ingheta.Inspaimantata mi-am continuat drumul,cu foarte mare vigilenta(nu ca ar fi criminali in jur,dar alunecam...)
Iata-ma ajunsa in fata imensei usi(care...apropo se deschide invers).Mana ezita in incercarea de a apasa pe clanta.Dintii mi-au cuprins buza inferioara si astfel curajul imi inunda venele... Am apasat!
Straniul sunet am deschiderii acestea mi-a facut inima sa ajunga in cizme(sa nu spun in chiloti,ca e prea sus).Piciorul a inceput sa-mi tremure(cred ca bataile inimii erau de vina).Nu vroia sa treaca pragul.Probabil stia ca inauntru se afla tot felul de fiinte,unele pe cale de disparitie,altele nu(printre care imediat ma numaram si eu)care il vor inspaimanta.
Insa,era pustiu.Sinistrul ecou al pasului meu m-a imbratisat.Ma simteam incoltita,captivata de frica!Dar inima s-a gandit ca totusi ar fi mai bine sa ia liftul,decat sa urce atatea scari(respectiv coaste)pana in camera ei.Celalalt picior,mai curajos,a patruns si el in isterime.Astfel am ajuns in clasa.Caldura m-a invelit(desi nu vroiam asta) si au trecut orele.
CEva ciudat s-a intamplat...o broascuta sau un potential print,cine stie,se afla printre noi...asta-i cam alta poveste....
Acum sunt acasa,desi nu as vrea...Si scriu toata chestia asta.Mai am putin si termin,dar se pare ca degetele nu vor sa se opreasca.S-au indragostit de tastatura...Macar NU e o iubire imposibila!
Gata!..
P.S.:imaginea mi-a placut....cum am tot dat sinonime cuvantului "straniu" cred ca se potriveste...
imaginea ma face sa ma gandesc la Bacovia sau Poe... cam acelasi sentiment il transmit si poeziile lor:D
RăspundețiȘtergeredap...ai dreptate..."sinistru","moarte"...cam d-astea
RăspundețiȘtergere