Treceți la conținutul principal

o poveste de cateva ore...:)


Iata ca a sosit si prima zi de scoala(cea de dupa vacanta de Craciun,ar fi oribil ca aceasta prima zi sa fie cea din 15 septembrie).
Zaream cladirea!Culoarea portocalie a acesteia nu mai avea aceeasi intensitate.Era pala...De ce?Priveam in jurul ei si zapada imi capta atentia.Unde era albul pur(nu albul sigur de la Tide sau Ace,nici nu mai stiu) ci al acesteia.De ce zapada avea o tenta portocalie?Abia mai tarziu mi-am dat seama ca vopseaua care "incatusa" peretii cladirii se scursese pe zapada.
Pasii mei lasau in spate niste urme care cu greu puteau fi ascunse.Frigul le ingheta.Inspaimantata mi-am continuat drumul,cu foarte mare vigilenta(nu ca ar fi criminali in jur,dar alunecam...)
Iata-ma ajunsa in fata imensei usi(care...apropo se deschide invers).Mana ezita in incercarea de a apasa pe clanta.Dintii mi-au cuprins buza inferioara si astfel curajul imi inunda venele... Am apasat!
Straniul sunet am deschiderii acestea mi-a facut inima sa ajunga in cizme(sa nu spun in chiloti,ca e prea sus).Piciorul a inceput sa-mi tremure(cred ca bataile inimii erau de vina).Nu vroia sa treaca pragul.Probabil stia ca inauntru se afla tot felul de fiinte,unele pe cale de disparitie,altele nu(printre care imediat ma numaram si eu)care il vor inspaimanta.
Insa,era pustiu.Sinistrul ecou al pasului meu m-a imbratisat.Ma simteam incoltita,captivata de frica!Dar inima s-a gandit ca totusi ar fi mai bine sa ia liftul,decat sa urce atatea scari(respectiv coaste)pana in camera ei.Celalalt picior,mai curajos,a patruns si el in isterime.Astfel am ajuns in clasa.Caldura m-a invelit(desi nu vroiam asta) si au trecut orele.
CEva ciudat s-a intamplat...o broascuta sau un potential print,cine stie,se afla printre noi...asta-i cam alta poveste....

Acum sunt acasa,desi nu as vrea...Si scriu toata chestia asta.Mai am putin si termin,dar se pare ca degetele nu vor sa se opreasca.S-au indragostit de tastatura...Macar NU e o iubire imposibila!
Gata!..

P.S.:imaginea mi-a placut....cum am tot dat sinonime cuvantului "straniu" cred ca se potriveste...

Comentarii

  1. Le Adriana4 ianuarie 2010 la 16:14

    imaginea ma face sa ma gandesc la Bacovia sau Poe... cam acelasi sentiment il transmit si poeziile lor:D

    RăspundețiȘtergere
  2. Teodora-Rebeca5 ianuarie 2010 la 14:03

    dap...ai dreptate..."sinistru","moarte"...cam d-astea

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Melancolie

M-a cam apucat melancolia de mana,si vad ca vrea sa ma traga alaturi de ea,in fundul patului desfacut si plin de lacrimi uscate. Asa as vrea sa dau vina pe vremea asta cacacioasa,dar nu pot,stiu ca nu din cauza ei am starea asta de tot rasul altora,nu al meu. Vad ca lacrimile incearca din rasputeri sa-mi mangaie obrazul,dar genele se impotrivesc,vor sa le tina captive in temnita ochilor. Doua tot au reusit sa evadeze,dar pupilele joaca rolul paznicilor,poate isi vor face si ele bine meseria la fel cum au facut jardienii plamani in postarea de mai jos. Butoiul de lacrimi uitate a iesit putin la suprafata oceanului de melancolie,dar poate am sansa sa gasesc o sticluta de fericire.Pune o picatura pe o foaie veche,scrie cu ea sarutul tau,bag-o in sticluta si arunc-o pe marea mea,pentru a-mi aduce zambetul asa cum faci mereu. O voi astepta!
Un comentariu
Citiți mai multe

Vis

Uneori ma uimeste subconstientul meu.Cat de departe poate sa ajunga!?Cat de intortocheate pot fi unele vise!?Mi-ar placea chiar mult sa le descifrez,dar doar pe unele dintre ele,nu pe toate. E atat de ciudat cum poti disparea dintr-un loc intr-altul in mai putin de o fractiune de secunda dar actiunea ramane aceeasi,cum din urata uratelor esti mai frumoasa decat zeita frumusetii,cum vorbesti cu mama in corpul tatalui... De ce scriu acum despre vise?Ei bine,din cauza ca noaptea trecuta am avut un vis foarte ciudat si am incercat sa-i dau de cap,sa vad de la ce a pornit totul. Mie-mi plac mult povestile,legendele si chestiile de genu.Am o pretena care,saraca,e inebunita,de fiecare data cand aflu ceva nou ii spun si ei,ii multumesc ca ma asculta chiar si atunci cand,poate,nu vrea(la fel e si cu proverbele,imi plac proverbele,si am momente in care la fiecare fraza trebuie sa adaug cate unul,bineinteles sa aiba legatura cu subiectul),din nou,multumesc Andreea ! Asa,sa scriu in continuare tre...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Crini

Uneori vantul din exterior se inteteste in interiorul trupului meu.Inima e o piatra agatata de lantic,o piatra in multe culori stravezii.Acesta este motivul pentru care ecoul vantului rasuna din toate colturile.Venele fiind goale,motorul fiind stricat. Inelul negru de pe deget incearca sa semnifice legatura pe care o am cu cinii,cu crinii albi asezati frumos in vaza,in vaza unui pictor care isi aranjeaza pe panza toata bucuria,tristetea... Trandafirii uscati se odihnesc si acum pe birou.Asteapta ziua in care vor invia,in care isi vor recapata culoarea de altadata. Ei sunt singurii care stiu ca in acea zi vei veni tu cu o vaza plina de crini albi.Tu vei fi cel care le va reda culoare,care va reda inimii forma si textura initiala si care va transforma inelul negru intr-unul plin de cuvinte. Crinii imi stiu secretul,imi stiu gandurile,ma stiu pe mine.Nu pe cea care se zareste in oglinda,ci pe cea care se oglindeste in ochii albastrii uneori inundati de lacrimi,fie ca sunt ele de fericire ...
3 comentarii
Citiți mai multe