Treceți la conținutul principal

oameni "draguti"

Acum am ajuns acasa.Desi fericirea mi se citea pe chip bineinteles ca trebuia sa intervina ceva care sa imi strice buna dispozitie.Sa vedeti...In drum spre casa m-am intalnit cu un vecin.Din respect am salutat si am si zambit(pentru ca asta fac de obicei).Asa...nu imi primesc raspunsul.Ok,poate nenea era cu mintea in alta parte.Nu stiu,nu am judecat,chiar si mie mi se intampla ca de multe ori sa nu aud cand ma saluta cineva,ba chiar sa nu vad.Ciudat,dar asa e...Imi continui drumul.La coltul strazii mele este un magazin.Bebelusul(pe care NU-l am)a inceput sa ma loveasca,spunandu-mi ca vrea ceva dulce.Ca o mama buna am intrat in magazin pentru a cumpara acel "ceva dulce".Toate bune si frumoase pana acum.Cand sa ies insa,"dragul" meu vecin apare si el.Ce credeti ca-mi spune?
"Domnisoara,nu credeti ca daca tot suntem vecini puteti saluta pe strada?"
Ok...am raspuns cat s-a putut de frumos,ba mai mult,i-am spus chiar si locul in care ma aflam cand am salutat.Si acum,draga domnule,dupa ce ca va respect,indiferent ca dumneavoastra nu o faceti,prin privirile pe care mi le aruncati,care sunt extrem de indecente si interpretabilea ss avea si eu o pretentie.Si anume:daca nu auziti nu scoateti ochii oamenilor ca e posibil ca a doua oara sa aveti urechile ciulite si sa nu se mai auda!Si in plus ar trebui sa va ghidati privirea,mai bine spus auzul,asupra spuselor mele,in nici un caz asupra picioarelor sau a altor parti ale corpului meu.(oare cer prea mult?)
Si acum ca tot veni vorba de salutat si comentat pe langa.Doamnelor,nu am de gand sa va fur barbatii...am o varsta la care nu imi doresc un nene alaturi,de care sa am grija.

A sunat cam urat ce am spus,dar serios ca uneori te mai si saturi...
Nah o zi faina!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Melancolie

M-a cam apucat melancolia de mana,si vad ca vrea sa ma traga alaturi de ea,in fundul patului desfacut si plin de lacrimi uscate. Asa as vrea sa dau vina pe vremea asta cacacioasa,dar nu pot,stiu ca nu din cauza ei am starea asta de tot rasul altora,nu al meu. Vad ca lacrimile incearca din rasputeri sa-mi mangaie obrazul,dar genele se impotrivesc,vor sa le tina captive in temnita ochilor. Doua tot au reusit sa evadeze,dar pupilele joaca rolul paznicilor,poate isi vor face si ele bine meseria la fel cum au facut jardienii plamani in postarea de mai jos. Butoiul de lacrimi uitate a iesit putin la suprafata oceanului de melancolie,dar poate am sansa sa gasesc o sticluta de fericire.Pune o picatura pe o foaie veche,scrie cu ea sarutul tau,bag-o in sticluta si arunc-o pe marea mea,pentru a-mi aduce zambetul asa cum faci mereu. O voi astepta!
Un comentariu
Citiți mai multe

Vis

Uneori ma uimeste subconstientul meu.Cat de departe poate sa ajunga!?Cat de intortocheate pot fi unele vise!?Mi-ar placea chiar mult sa le descifrez,dar doar pe unele dintre ele,nu pe toate. E atat de ciudat cum poti disparea dintr-un loc intr-altul in mai putin de o fractiune de secunda dar actiunea ramane aceeasi,cum din urata uratelor esti mai frumoasa decat zeita frumusetii,cum vorbesti cu mama in corpul tatalui... De ce scriu acum despre vise?Ei bine,din cauza ca noaptea trecuta am avut un vis foarte ciudat si am incercat sa-i dau de cap,sa vad de la ce a pornit totul. Mie-mi plac mult povestile,legendele si chestiile de genu.Am o pretena care,saraca,e inebunita,de fiecare data cand aflu ceva nou ii spun si ei,ii multumesc ca ma asculta chiar si atunci cand,poate,nu vrea(la fel e si cu proverbele,imi plac proverbele,si am momente in care la fiecare fraza trebuie sa adaug cate unul,bineinteles sa aiba legatura cu subiectul),din nou,multumesc Andreea ! Asa,sa scriu in continuare tre...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Crini

Uneori vantul din exterior se inteteste in interiorul trupului meu.Inima e o piatra agatata de lantic,o piatra in multe culori stravezii.Acesta este motivul pentru care ecoul vantului rasuna din toate colturile.Venele fiind goale,motorul fiind stricat. Inelul negru de pe deget incearca sa semnifice legatura pe care o am cu cinii,cu crinii albi asezati frumos in vaza,in vaza unui pictor care isi aranjeaza pe panza toata bucuria,tristetea... Trandafirii uscati se odihnesc si acum pe birou.Asteapta ziua in care vor invia,in care isi vor recapata culoarea de altadata. Ei sunt singurii care stiu ca in acea zi vei veni tu cu o vaza plina de crini albi.Tu vei fi cel care le va reda culoare,care va reda inimii forma si textura initiala si care va transforma inelul negru intr-unul plin de cuvinte. Crinii imi stiu secretul,imi stiu gandurile,ma stiu pe mine.Nu pe cea care se zareste in oglinda,ci pe cea care se oglindeste in ochii albastrii uneori inundati de lacrimi,fie ca sunt ele de fericire ...
3 comentarii
Citiți mai multe