Treceți la conținutul principal

5

Nu stiam ce se intampla cu mine.Valul de caldura mi s-a spart pe piele la fel ca apa calda a unei mari reci.Picaturi de transpiratie imi mangaiau obrazul intr-un fel in care numai ele stiau.Dar ar exista totusi o comparatie,atingerea lor era la fel de dragalasa ca mana unei mame pasind pe fruntea fierbinte a unui copilas.Le puteam numara.Treceau la fel ca si taxiurile care isi fac loc printre masinile oprite la semafor in asteptarea culoarii verzi,insa acestea treceau pe rosu,un client grabit le astepta undeva,la usa unei scari de bloc,probabil.A trecut prima,a doua,a treia...Pierdusem numarul pentru ca atentia mi-a fost indreptata in alta parte.A cui era mana rece care-mi stergea micutele perle?Cine incerca sa alunge caldura din jurul meu cu un suflu rece si o atingere de gheata?Ochii imi erau inchisi si forta care-i apasa nu-mi dadea voie sa-i deschid.Incercam in zadar,erau mult prea grele pleoapele pentru puterea mea(de gaina as spune).Mainile lui reci s-au transformat dintr-o data in niste bete(am presupus) care imi zgariau acum pielea.Nu mai era senzatia aceea placuta care deschidea portile unui zambet.Aceasta fusese inlocuita cu spaima.Incercam sa fug,sa ma desprind de acele "crengi" dar nu reuseam,picioarele imi erau prinse in iedera,nu ma puteam misca.Simteam cum niste ochi arzatori ma priveau din spate,cum niste pasi lenti dar siguri se indreptau spre mine.Un suflu fierbinte mi-a atins ceafa,am incremenit.De data aceasta nu am mai incercat sa deschid ochii,din contra ii strangeam cat puteam de tare.Un tipat ascutit mi-a iesit din gat si niste brate de o temperatura potrivita m-au infasurat.Groaza si-a facut loc in sufletul meu si mai mult,dar atunci am auzit glasul mult dorit.
"-Iubita,sunt eu,stai linistita,a fost un cosmar!"Dupa aceste cuvinte buzele mele le-au cautat in intuneric pe ale lui si capul si-a facut loc pe pieptul lui astfel incat rasuflarea calda imi mangaia fruntea,si frica disparea incet,incet iar somnul ii lua locul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Melancolie

M-a cam apucat melancolia de mana,si vad ca vrea sa ma traga alaturi de ea,in fundul patului desfacut si plin de lacrimi uscate. Asa as vrea sa dau vina pe vremea asta cacacioasa,dar nu pot,stiu ca nu din cauza ei am starea asta de tot rasul altora,nu al meu. Vad ca lacrimile incearca din rasputeri sa-mi mangaie obrazul,dar genele se impotrivesc,vor sa le tina captive in temnita ochilor. Doua tot au reusit sa evadeze,dar pupilele joaca rolul paznicilor,poate isi vor face si ele bine meseria la fel cum au facut jardienii plamani in postarea de mai jos. Butoiul de lacrimi uitate a iesit putin la suprafata oceanului de melancolie,dar poate am sansa sa gasesc o sticluta de fericire.Pune o picatura pe o foaie veche,scrie cu ea sarutul tau,bag-o in sticluta si arunc-o pe marea mea,pentru a-mi aduce zambetul asa cum faci mereu. O voi astepta!

Vis

Uneori ma uimeste subconstientul meu.Cat de departe poate sa ajunga!?Cat de intortocheate pot fi unele vise!?Mi-ar placea chiar mult sa le descifrez,dar doar pe unele dintre ele,nu pe toate. E atat de ciudat cum poti disparea dintr-un loc intr-altul in mai putin de o fractiune de secunda dar actiunea ramane aceeasi,cum din urata uratelor esti mai frumoasa decat zeita frumusetii,cum vorbesti cu mama in corpul tatalui... De ce scriu acum despre vise?Ei bine,din cauza ca noaptea trecuta am avut un vis foarte ciudat si am incercat sa-i dau de cap,sa vad de la ce a pornit totul. Mie-mi plac mult povestile,legendele si chestiile de genu.Am o pretena care,saraca,e inebunita,de fiecare data cand aflu ceva nou ii spun si ei,ii multumesc ca ma asculta chiar si atunci cand,poate,nu vrea(la fel e si cu proverbele,imi plac proverbele,si am momente in care la fiecare fraza trebuie sa adaug cate unul,bineinteles sa aiba legatura cu subiectul),din nou,multumesc Andreea ! Asa,sa scriu in continuare tre...

Crini

Uneori vantul din exterior se inteteste in interiorul trupului meu.Inima e o piatra agatata de lantic,o piatra in multe culori stravezii.Acesta este motivul pentru care ecoul vantului rasuna din toate colturile.Venele fiind goale,motorul fiind stricat. Inelul negru de pe deget incearca sa semnifice legatura pe care o am cu cinii,cu crinii albi asezati frumos in vaza,in vaza unui pictor care isi aranjeaza pe panza toata bucuria,tristetea... Trandafirii uscati se odihnesc si acum pe birou.Asteapta ziua in care vor invia,in care isi vor recapata culoarea de altadata. Ei sunt singurii care stiu ca in acea zi vei veni tu cu o vaza plina de crini albi.Tu vei fi cel care le va reda culoare,care va reda inimii forma si textura initiala si care va transforma inelul negru intr-unul plin de cuvinte. Crinii imi stiu secretul,imi stiu gandurile,ma stiu pe mine.Nu pe cea care se zareste in oglinda,ci pe cea care se oglindeste in ochii albastrii uneori inundati de lacrimi,fie ca sunt ele de fericire ...