Treceți la conținutul principal

Strigoi

Cred ca fiecare are cate o pasarica,sau,dupa caz,un stol,sau mai multe.In orice caz,in cazul in care eu nu am pasarele(la cap)am o gasca de pitici,inca nu stiu,cercetez.Cand aflu sigur va anunt.
Eu cred in chestii paranormale.Poate ma considerati nebuna,ei bine in ochii mei nu sunt.Am patit unele chestii pe pielea mea si de atunci nu mai neg ceva ce exista desi nu intalnim la tot pasul.Nu cred ca sunt singura persoana care crede in lucruri de genul fantomelor si altor chestii.Ca tot veni vorba de fantome,am scris povestea cu ele.Am patit-o,mai aveam putin si faceam pe mine de frica,noaptea adormeam cu crucea in mana spunand rugaciuni.Pana acum ceva timp nu am spus intregii lumi ce am simtit atunci.De ce?Ei bine sunt si persoane care nu cred in asa ceva si m-ar considera nebuna.Dar chiar credeti ca lumea asta se limiteaza numai la ceea ce vedem?Ei bine eu nu cred.Daca ar fi asa,atunci cum credem in Dumnezeu(pentru ca eu cred in El si stiu ca datorita Lui suntem ceea ce suntem-niste fiinte extraordinare care depasesc orice fel de masinarie pe care o inventeaza omul),sau cum altii cred in ala rau,sau altii cred in zei,altii in nu stiu eu ce fel de spirite?Cum?Stiu ca Toma necredinciosul spunea "Nu cred pana nu vad!",si mai stiu si ca noua,oamenilor,in cele mai multe cazuri,ne e greu sa credem ce nu vedem,si credem doar ce e sigur,si anume materialul,dar atunci cum putem respira?Aerul e transparent.Cum putem auzi vantul,dar nu-l putem vedea decat prin miscarea copacilor,sau dansul prafului?La fel ca si aerul,vantul la randul lui e transparent,nu-l vedem dar stim ca e acolo.Sunt multe lucru pe care noi oamenii nu ni le putem explica,insa totusi exista.La fel cum si aerul e format din mai multe lucruri,pe care noi nu le vedem,e o adevarata lume(el,aerul),in interiorul unei alte lumi mai mari.
Dar sa revenim...
In satul tatalui meu(nu dau numele,nu consider ca este chiar atat de important)exista niste vorbe care sustin faptul ca niste fiinte(stiu ca suna foarte ciudat cuvintele pe care le folosesc:)) ),unii oameni,ar fi strigoi.Ce inteleg ei prin strigoi?Ei bine,nu vampiri.Ci niste oameni care deoache.Un exemplu:avea tata o vecina care de fiecare data dupa ce intra in curtea oamenilor si se uita la gainile lor,acelea mureau,in schimb ale ei se faceau foarte frumoase si erau chiar "roditoare".Alt om,tot din acel sat,se uita la copaci,si acestia...la fel ca si cu gainile.Se spune ca acesti oameni au o prelungire a coloanei vertebrale,un fel de codita.In clipa in care mor,si sunt ingropati,se intorc in sicriu(acolo se spune coparseu),pentru a evita acest lucru,localnicii fortau cadavrul "sa inghita" un pumn de cuie(mai bine spus,ei le bagau cate un pumn de cuie pe gat,ca saracu mort nu mai putea mesteca:D)si atunci se intareau.Spun lucrurile astea din povesti,nu e vorba ca si cred lucrul acesta,dar povestile de genul,ma atrag.(in schimb in fantome cred).
Cunosc si eu un baiat care a fost operat din cauza ca avea coloana vertebrala mult prea lunga pentru un om.Nu vreau sa mint,pe la 3 sau 4 ani,a intrat in sala de operatii pentru ca incepuse sa il doara si il deranjau pantalonii.Parintii au incercat sa tina secret tocmai din cauza ca stiau despre aceste lucruri si stiau ce cred oamenii despre asta(inclusiv ei).Nici acum nu stie foarte multa lume,dar nah...
Ciudat,dar interesant,cel putin pentru mine :)
(oare am mai scris asta?hmm,nu mai stiu,daca da imi cer scuze,voi reveni si cu altele)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Melancolie

M-a cam apucat melancolia de mana,si vad ca vrea sa ma traga alaturi de ea,in fundul patului desfacut si plin de lacrimi uscate. Asa as vrea sa dau vina pe vremea asta cacacioasa,dar nu pot,stiu ca nu din cauza ei am starea asta de tot rasul altora,nu al meu. Vad ca lacrimile incearca din rasputeri sa-mi mangaie obrazul,dar genele se impotrivesc,vor sa le tina captive in temnita ochilor. Doua tot au reusit sa evadeze,dar pupilele joaca rolul paznicilor,poate isi vor face si ele bine meseria la fel cum au facut jardienii plamani in postarea de mai jos. Butoiul de lacrimi uitate a iesit putin la suprafata oceanului de melancolie,dar poate am sansa sa gasesc o sticluta de fericire.Pune o picatura pe o foaie veche,scrie cu ea sarutul tau,bag-o in sticluta si arunc-o pe marea mea,pentru a-mi aduce zambetul asa cum faci mereu. O voi astepta!

Vis

Uneori ma uimeste subconstientul meu.Cat de departe poate sa ajunga!?Cat de intortocheate pot fi unele vise!?Mi-ar placea chiar mult sa le descifrez,dar doar pe unele dintre ele,nu pe toate. E atat de ciudat cum poti disparea dintr-un loc intr-altul in mai putin de o fractiune de secunda dar actiunea ramane aceeasi,cum din urata uratelor esti mai frumoasa decat zeita frumusetii,cum vorbesti cu mama in corpul tatalui... De ce scriu acum despre vise?Ei bine,din cauza ca noaptea trecuta am avut un vis foarte ciudat si am incercat sa-i dau de cap,sa vad de la ce a pornit totul. Mie-mi plac mult povestile,legendele si chestiile de genu.Am o pretena care,saraca,e inebunita,de fiecare data cand aflu ceva nou ii spun si ei,ii multumesc ca ma asculta chiar si atunci cand,poate,nu vrea(la fel e si cu proverbele,imi plac proverbele,si am momente in care la fiecare fraza trebuie sa adaug cate unul,bineinteles sa aiba legatura cu subiectul),din nou,multumesc Andreea ! Asa,sa scriu in continuare tre...

Crini

Uneori vantul din exterior se inteteste in interiorul trupului meu.Inima e o piatra agatata de lantic,o piatra in multe culori stravezii.Acesta este motivul pentru care ecoul vantului rasuna din toate colturile.Venele fiind goale,motorul fiind stricat. Inelul negru de pe deget incearca sa semnifice legatura pe care o am cu cinii,cu crinii albi asezati frumos in vaza,in vaza unui pictor care isi aranjeaza pe panza toata bucuria,tristetea... Trandafirii uscati se odihnesc si acum pe birou.Asteapta ziua in care vor invia,in care isi vor recapata culoarea de altadata. Ei sunt singurii care stiu ca in acea zi vei veni tu cu o vaza plina de crini albi.Tu vei fi cel care le va reda culoare,care va reda inimii forma si textura initiala si care va transforma inelul negru intr-unul plin de cuvinte. Crinii imi stiu secretul,imi stiu gandurile,ma stiu pe mine.Nu pe cea care se zareste in oglinda,ci pe cea care se oglindeste in ochii albastrii uneori inundati de lacrimi,fie ca sunt ele de fericire ...