
Protectie,iubire,speranta,sprijin,toate vin,cu siguranta,macar dintr-o directie,si anume: cea parinteasca.
Cat de bine e cand stii ca e cineva acolo langa tine care sa te sprijine si sa-ti dea o imbratisare chiar si atunci cand gresesti,suferi.
Manile lor,ale parintilor,pareau totul la varsta aceea.Fara ele,viata parea ca sta pe loc,noi stateam pe loc.Cata iubire se imprastie prin porii lor,prin pielea lor care acum a ajuns la o varsta si nu mai e la fel de neteda,dar a ramas la fel de iubitoare.
Se spune ca iubirea parinteasca este unica,ei bine,cred asta.Nu mai nimeni ca mami si nimeni ca tati.;))
Nu vreau sa ma gandesc la momentele in care chiar nu voi mai simti mangaierea mainilor asprite de vreme ale mamei sau ale tatalui...dar,inevitabil,o fac.
E o melodie frumoasa,poate va place:
Comentarii
Trimiteți un comentariu