
Am vazut un soricel.Cara in carca soapte,sperante,vise,visuri,realitati.Pe langa toate astea cara si amintirea.Amintirea suflului tau pe pielea mea,care la atingere parea de gheata,de foc,explozia de fiori imi strabatea intregul corp intr-un mod surprinzator de placut.
Mintea,acum,imi joaca feste.Ochii se inchid in incercarea de a aduce amintirea chipului tau aici,acum,insa pare imposibil.Parca chipu-ti este invaluit intr-o ceata luminoasa,care nu-mi permite sa te vad.Insa atingerea ta e prezenta,vocea ta imi magaie urechea,iar mainile tale,care impun atata forta,ma invelesc.
Soricelul este inca prezent,se uita la mine,imi arata lumea ta.Imi arata ce faci tu acum.Cat de frumos dormi!?-in timp ce eu imi pierd rabdarea in cautatea chipului tau in lumina intunecoasa a cetii.
Ma strigi in visul care-ti danseaza acum in fata,iar eu nu pot evita intalnirea cu tine,nu vreau sa o evit.Si patul meu e desfacut si il vad cum imi intinde bratele.Pe el il vad,pe tine te aud strigandu-ma.Voi veni,pentru ca noaptea incepe sa fie apasatoare,latratul cainilor devine tulburator.Sunt sigura ca visul imi va oferi linistea,soapta,amintirea ta.
Soricelul...a plecat si el.Dar se pare ca mi-a adus si somnul,nu numai toate cele enumerate undeva mai sus.
Acum ma las pierduta in ganduri zdruncinate,nu in cuvinte,nu in fapte ca altadat'!
Somn usor,Soricel!
Comentarii
Trimiteți un comentariu