Cat de importante sunt cuvintele pe care mi le adresezi,dar faptele?Nu stiu.Deocamdata am primit doar cuvinte,cuvinte si iar cuvinte.
Unde esti sa imi arati ce inseamna cuvantul impletit cu fapta?
De ce atunci cand nevoia mea de a-mi fi alaturi se intensifica,doar cuvantul tau e langa mine?
Asta e dovada ta de a-mi fi alaturi,asta e fapta ta?Ceea ce inseamna pentru mine cuvant,inseamna pentru tine fapta?
Pot fi oare confundate acestea?
O serie de intrebari la care nu voi primi raspuns.O serie de ganduri care bat in usa craniului meu,si oglinda le deschide.
Un lucru stiu sigur,desi fizic nu esti mereu aici(nici n-ai avea cum)cuvintele tale ma imbratiseaza.Suflul tau imi atinge pielea sensibila doar prin simplul fapt ca citesc ceva ce-ti apartine.Imbratisarea ta calda,tandra,ma cauta la fel cum si a mea o face.
Nu esti aici dar trupul meu te simte.Nu esti aici dar eu sunt acolo.
Sa fie toate acestea o incertitudine din cauza ca imi pierd rabdarea?Sa imi pun atatea intrebari din aceasta cauza?
:)))Ma infunda rasul!
Sunt eu oare un suflet ratacitor printre propriile-mi cuvinte?Dar printre prorpiile-mi fapte?
Nu stiu.Dar imi place.Imi place ca viata ne pune fata in fata cu propria persoana,ne indeamna sa ne regasim,sa ne cunoatem.
Dar cu toate acestea,eu te voi astepta in continuare,si vei veni cu buchetul acela mare de crini albi,care vor lua locul trandafirilor imbatraniti de timp.
Si ne vom invalui in cuvintele profunde ale tacerii,dupa care ne vom pierde in fapte,dupa care...vom dansa!Da,vom dansa,mi te vei alatura in dansul vietii mele.Dar cum ma impiedic uneori,sunt sigura ca ne vom calca pe picioare,dar,"timpul le rezolva pe toate".Si cum "repetitia e mama invataturii",ne vom perfectiona in arta vietii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu