
Stau acum,aici,in fata monitorului,si am impresia ca esti tu si imi faci cu ochiul.Dar stiu ca nu e asa.Fiecare tasta care imi atinge degetele imi aduce aminte de miscarea degetelor tale pe pielea mea.Insa suspinul calculatorului ma readuce la realitate.La realitatea asta urata,la lumea asta ingropata in...in ce vreti voi.Amintirea sentimentelor imi e imprastiata.Simt ca ma invart la nesfarsit intr-un cerc care devine tot mai stramt,mai sufocant,pe masura ce viteza de rotatie creste.Nu sunt singura in el,sunt si altii,esti si tu,oricine ai fi,numai ca nu pot ajunge la tine.Eu nu.Poate poti tu,incearca.
Dansul vietii mele e foarte impiedicat.Corzile chitarii se rup si ele din cauza stangaciei de care dau dovada picioarele mele in timpul pasilor de dans.
Dar nu disper,e o vorba "Cine spera,nu dispera!",stiu ca intr-o zi vei veni alaturi de mine,si dupa cum am tot spus,vom dansa impreuna,vom imparti stangacia,siguranta si toate celelalte.
Atat!
Comentarii
Trimiteți un comentariu