Treceți la conținutul principal

La multi ani mie!


Bratele fericirii mi-au cuprins ziua trecuta mijlocul intr-o maniera in care numai ea o poate face!
Amintirea zilei trecute face ca zambetul diminetii de azi sa fie prezent.
Degetele-mi mangaie tastele laptop-ului pierdut in trecutul prezentului viitor in incercarea de a scrie ceva coerent,dar nu stiu daca somnul din vene le lasa.

Intotdeauna am spus ca am soarele-n plete si ceru-n privire.Ei bine,azi,m-am convins.Telefonul imi facea cu ochiul si spunea ca vrea sa-mi faca o poza pentru ziua mea.Ca macar amintirea primei zile de 19 ani sa fie vie printr-o simpla dar in acelasi timp complexa,poza.
Am lasat ca degetele sa-mi alunece pe butonul mare si patrat al telefonului si aceasta mi-a zambit.
Poza a aparut iar eu m-am bucurat.
Acum am dovada ca ce am spus mai sus e adevarat.Cel putin mie-mi place sa cred asta.
Intotdeauna mi-a placut sa cred ca noi insine suntem universul,propriul nostru univers.Ca fiecare stea de pe cer e prezenta fie in zambet,fie in privire,fie in suflet.Ca gaurile negre,desi sunt acolo,deschid usa unei alte minunate lumi.
Anii trec atat de repede!Eu nu stiu cand au trecut 19 ani,sper ca viata sa ma tina de mana inca o perioada buna de timp,daca nu,nu vreau sa mi-o inec in lacrimi si-n clipe care par a fi fara scapare,desi sunt ferm convinsa ca asemenea momente vor aparea in drumul meu spre viitor.E mult prea importanta viata ca sa o irosesc intr-un asemenea fel.Daca simt ca melancolia si tristetea vor sa ma tina prizoniera,incerc sa ma eliberez printr-o simpla strambatura in oglinda(care imi provoaca rasul,"un ras de tot rasul"),sau admirand stelele,daca nu sunt,chiar si norii,de ce nu!
Asta imi da putere!Faptul ca stiu ca Cineva m-a sprijinit si m-a ajutat sa mai inchei inca o zi din viata mea,sa raman cu invataturi din trecut,sa le folosesc si sa traiesc in prezent,si sa sper la viitor,nu sa visez la el,ci doar sa sper!
Eu ma pun la somn,ca stelele in momentul de fata nu mai sunt nici pe cer,nici in privire,nici in zambet,nici in suflet,ci sunt asternute pe perna si ma striga sa ma alatur lor in dansul meu cel nesfarsit!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Melancolie

M-a cam apucat melancolia de mana,si vad ca vrea sa ma traga alaturi de ea,in fundul patului desfacut si plin de lacrimi uscate. Asa as vrea sa dau vina pe vremea asta cacacioasa,dar nu pot,stiu ca nu din cauza ei am starea asta de tot rasul altora,nu al meu. Vad ca lacrimile incearca din rasputeri sa-mi mangaie obrazul,dar genele se impotrivesc,vor sa le tina captive in temnita ochilor. Doua tot au reusit sa evadeze,dar pupilele joaca rolul paznicilor,poate isi vor face si ele bine meseria la fel cum au facut jardienii plamani in postarea de mai jos. Butoiul de lacrimi uitate a iesit putin la suprafata oceanului de melancolie,dar poate am sansa sa gasesc o sticluta de fericire.Pune o picatura pe o foaie veche,scrie cu ea sarutul tau,bag-o in sticluta si arunc-o pe marea mea,pentru a-mi aduce zambetul asa cum faci mereu. O voi astepta!

Vis

Uneori ma uimeste subconstientul meu.Cat de departe poate sa ajunga!?Cat de intortocheate pot fi unele vise!?Mi-ar placea chiar mult sa le descifrez,dar doar pe unele dintre ele,nu pe toate. E atat de ciudat cum poti disparea dintr-un loc intr-altul in mai putin de o fractiune de secunda dar actiunea ramane aceeasi,cum din urata uratelor esti mai frumoasa decat zeita frumusetii,cum vorbesti cu mama in corpul tatalui... De ce scriu acum despre vise?Ei bine,din cauza ca noaptea trecuta am avut un vis foarte ciudat si am incercat sa-i dau de cap,sa vad de la ce a pornit totul. Mie-mi plac mult povestile,legendele si chestiile de genu.Am o pretena care,saraca,e inebunita,de fiecare data cand aflu ceva nou ii spun si ei,ii multumesc ca ma asculta chiar si atunci cand,poate,nu vrea(la fel e si cu proverbele,imi plac proverbele,si am momente in care la fiecare fraza trebuie sa adaug cate unul,bineinteles sa aiba legatura cu subiectul),din nou,multumesc Andreea ! Asa,sa scriu in continuare tre...

Crini

Uneori vantul din exterior se inteteste in interiorul trupului meu.Inima e o piatra agatata de lantic,o piatra in multe culori stravezii.Acesta este motivul pentru care ecoul vantului rasuna din toate colturile.Venele fiind goale,motorul fiind stricat. Inelul negru de pe deget incearca sa semnifice legatura pe care o am cu cinii,cu crinii albi asezati frumos in vaza,in vaza unui pictor care isi aranjeaza pe panza toata bucuria,tristetea... Trandafirii uscati se odihnesc si acum pe birou.Asteapta ziua in care vor invia,in care isi vor recapata culoarea de altadata. Ei sunt singurii care stiu ca in acea zi vei veni tu cu o vaza plina de crini albi.Tu vei fi cel care le va reda culoare,care va reda inimii forma si textura initiala si care va transforma inelul negru intr-unul plin de cuvinte. Crinii imi stiu secretul,imi stiu gandurile,ma stiu pe mine.Nu pe cea care se zareste in oglinda,ci pe cea care se oglindeste in ochii albastrii uneori inundati de lacrimi,fie ca sunt ele de fericire ...