Treceți la conținutul principal

Stea cazatoare



E frumos afara.Nici cald,nici frig,numai bine.Cerul pare a fi pistruiat.Parul lui negru se impleteste frumos cu pistruii de un argintiu inghetat dar in acelasi timp fierbinte.Doamna Luna e pistruiul cel mare,si la fiecare cinci minute isi numara copiii.
Aruncandu-mi privirea inspre cer,o steluta mi-a zambit.A soptit ea ceva acolo,dar sincer nu am inteles,inca nu am invatat si limba stelelor,poate candva,in viitor,o voi face,insa acum nu o stiu.Stiu insa ca in secunda urmatoare a cazut.
Ochii Lunii erau atat de mari si de tristi,biata mama,a mai pierdut un copil.Se spune ca de fiecare data cand cade o stea,trupul unui om moare.Spun trupul pentru ca imi place sa cred ca sufletul isi continua viata,indiferent unde s-ar afla.Si se mai spune ca,daca vrei,o dorinta de-a ta va fi primita de steluta,si,cu putin ajutor,se va implini.Dar in momentul asta nu vreau sa cred ca cineva si-a eliberat spiritului din inchisoarea trupului,ci vreau sa cred ca acea stea cazatoare esti tu si ca dorinta mea se va indeplini.Tu,steluta cazatoare,te vei transforma in Fat-Frumos-ul meu,indiferent ca vei iesi din urzici,lacrima,dar in cazul tau,dintre stele.Nu voi face precum Catalia,sa te chem,sa te astept o perioada,nu vreau sa fi un ideal,vreau sa fi doar tu,un simplu tu,care pentru mine vei fi un eu.
Dar stii ce te rog?Ca atunci cand intr-adevar vei aparea,sa fi sincer.Sa imi spui ce simti cu adevarat,pentru ca m-am saturat de maguliri,de vorbe aruncate in vant cu scopul de a impresiona.Vreau sa fi tu insuti,si pe langa asta sa fi sincer.Pentru ca,dupa cum a spus Camil Petrescu,nu putem sti ce se intampla in mintea si in sufletul altor persoane,stim doar ce se intampla cu noi insine.Atat te rog steluta cazatoare,sa fi sincer,sa-ti deschizi mintea si sufletul in fata mea,pentru ca dansul nostru,de ce nu,sa dureze la nesfarsit.Chiar si dupa ce stelele noastre vor fi cheia eliberarii spiritelor zapacite din trupul incovoiat de timp,sau lovit de...de,cine stie ce.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Melancolie

M-a cam apucat melancolia de mana,si vad ca vrea sa ma traga alaturi de ea,in fundul patului desfacut si plin de lacrimi uscate. Asa as vrea sa dau vina pe vremea asta cacacioasa,dar nu pot,stiu ca nu din cauza ei am starea asta de tot rasul altora,nu al meu. Vad ca lacrimile incearca din rasputeri sa-mi mangaie obrazul,dar genele se impotrivesc,vor sa le tina captive in temnita ochilor. Doua tot au reusit sa evadeze,dar pupilele joaca rolul paznicilor,poate isi vor face si ele bine meseria la fel cum au facut jardienii plamani in postarea de mai jos. Butoiul de lacrimi uitate a iesit putin la suprafata oceanului de melancolie,dar poate am sansa sa gasesc o sticluta de fericire.Pune o picatura pe o foaie veche,scrie cu ea sarutul tau,bag-o in sticluta si arunc-o pe marea mea,pentru a-mi aduce zambetul asa cum faci mereu. O voi astepta!
Un comentariu
Citiți mai multe

Vis

Uneori ma uimeste subconstientul meu.Cat de departe poate sa ajunga!?Cat de intortocheate pot fi unele vise!?Mi-ar placea chiar mult sa le descifrez,dar doar pe unele dintre ele,nu pe toate. E atat de ciudat cum poti disparea dintr-un loc intr-altul in mai putin de o fractiune de secunda dar actiunea ramane aceeasi,cum din urata uratelor esti mai frumoasa decat zeita frumusetii,cum vorbesti cu mama in corpul tatalui... De ce scriu acum despre vise?Ei bine,din cauza ca noaptea trecuta am avut un vis foarte ciudat si am incercat sa-i dau de cap,sa vad de la ce a pornit totul. Mie-mi plac mult povestile,legendele si chestiile de genu.Am o pretena care,saraca,e inebunita,de fiecare data cand aflu ceva nou ii spun si ei,ii multumesc ca ma asculta chiar si atunci cand,poate,nu vrea(la fel e si cu proverbele,imi plac proverbele,si am momente in care la fiecare fraza trebuie sa adaug cate unul,bineinteles sa aiba legatura cu subiectul),din nou,multumesc Andreea ! Asa,sa scriu in continuare tre...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Crini

Uneori vantul din exterior se inteteste in interiorul trupului meu.Inima e o piatra agatata de lantic,o piatra in multe culori stravezii.Acesta este motivul pentru care ecoul vantului rasuna din toate colturile.Venele fiind goale,motorul fiind stricat. Inelul negru de pe deget incearca sa semnifice legatura pe care o am cu cinii,cu crinii albi asezati frumos in vaza,in vaza unui pictor care isi aranjeaza pe panza toata bucuria,tristetea... Trandafirii uscati se odihnesc si acum pe birou.Asteapta ziua in care vor invia,in care isi vor recapata culoarea de altadata. Ei sunt singurii care stiu ca in acea zi vei veni tu cu o vaza plina de crini albi.Tu vei fi cel care le va reda culoare,care va reda inimii forma si textura initiala si care va transforma inelul negru intr-unul plin de cuvinte. Crinii imi stiu secretul,imi stiu gandurile,ma stiu pe mine.Nu pe cea care se zareste in oglinda,ci pe cea care se oglindeste in ochii albastrii uneori inundati de lacrimi,fie ca sunt ele de fericire ...
3 comentarii
Citiți mai multe