Treceți la conținutul principal

Haa?


"99% din populatie incapabili sa iubeasca si 1% capabili!"

Sincer mi se pare absurda aceasta afirmatie.Nu cred ca cei care au spus asta(anumiti psihologi)au facut o cercetare pentru a o si demonstra.
Si mai consider ca deodata ce esti psiholog ar trebui sa stii ca mintea umana e diferita,si ca nu toti isi arata sentimentele.Cu siguranta le au,ca doar d-aia ne numim oameni-prin asta ne diferentiem de celelalte fiinte;si poate ca iubesc,dar nu stiu cum sa arate.
Si in plus sa afirmi ca doar 1% iubesc cu adevarat,chiar mi se pare absurd.

Da,nu neg ca exista atatea cupluri din interes,dar aia nu inseamna ca lumea e plina de lucruri de genu asta.
Sau sunt eu prea naiva ca inca cred in dragoste?Ca sper ca la un moment dat sa o intalnesc?Nu cred,chiar sunt inconjurata de oameni care se iubesc,ce-i drept nu 100% insa in nici un caz 1%.
Repet: mi se pare absurd!
In lumea asta sunt miliarde de persoane,cu siguranta nu s-a realizat un studiu pentru a verifica aceasta afirmatie!

Dealtfel mi se pare urat ca unii dintre noi au incetat sa mai creada in dragoste.
Asta facea lumea fericita,nu banii,nu alte lucri(poate ca si astea,dar nu la fel de mult ca iubirea).Si daca ai avut un esec,aia nu inseamna ca vei continua sa ai numai esecuri,tu trebuie sa gandesti pozitiv in primul rand,trebuie sa speri,si daca cineva te-a facut sa suferi,aia nu inseamna ca toti te vor face sa suferi.Nu toti oamenii sunt la fel!Nu-i baga pe toti in aceeasi oala!
Toti suntem diferiti(chit ca lucrul asta il aveam in comun).

Eu sper ca si voi sa sperati,sa visati si sa iubiti,ca asta e tot ce ne ramane,speranta,visul si zambetul adus de clipe dragute petrecute alaturi de cei dragi:)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Melancolie

M-a cam apucat melancolia de mana,si vad ca vrea sa ma traga alaturi de ea,in fundul patului desfacut si plin de lacrimi uscate. Asa as vrea sa dau vina pe vremea asta cacacioasa,dar nu pot,stiu ca nu din cauza ei am starea asta de tot rasul altora,nu al meu. Vad ca lacrimile incearca din rasputeri sa-mi mangaie obrazul,dar genele se impotrivesc,vor sa le tina captive in temnita ochilor. Doua tot au reusit sa evadeze,dar pupilele joaca rolul paznicilor,poate isi vor face si ele bine meseria la fel cum au facut jardienii plamani in postarea de mai jos. Butoiul de lacrimi uitate a iesit putin la suprafata oceanului de melancolie,dar poate am sansa sa gasesc o sticluta de fericire.Pune o picatura pe o foaie veche,scrie cu ea sarutul tau,bag-o in sticluta si arunc-o pe marea mea,pentru a-mi aduce zambetul asa cum faci mereu. O voi astepta!
Un comentariu
Citiți mai multe

Vis

Uneori ma uimeste subconstientul meu.Cat de departe poate sa ajunga!?Cat de intortocheate pot fi unele vise!?Mi-ar placea chiar mult sa le descifrez,dar doar pe unele dintre ele,nu pe toate. E atat de ciudat cum poti disparea dintr-un loc intr-altul in mai putin de o fractiune de secunda dar actiunea ramane aceeasi,cum din urata uratelor esti mai frumoasa decat zeita frumusetii,cum vorbesti cu mama in corpul tatalui... De ce scriu acum despre vise?Ei bine,din cauza ca noaptea trecuta am avut un vis foarte ciudat si am incercat sa-i dau de cap,sa vad de la ce a pornit totul. Mie-mi plac mult povestile,legendele si chestiile de genu.Am o pretena care,saraca,e inebunita,de fiecare data cand aflu ceva nou ii spun si ei,ii multumesc ca ma asculta chiar si atunci cand,poate,nu vrea(la fel e si cu proverbele,imi plac proverbele,si am momente in care la fiecare fraza trebuie sa adaug cate unul,bineinteles sa aiba legatura cu subiectul),din nou,multumesc Andreea ! Asa,sa scriu in continuare tre...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Crini

Uneori vantul din exterior se inteteste in interiorul trupului meu.Inima e o piatra agatata de lantic,o piatra in multe culori stravezii.Acesta este motivul pentru care ecoul vantului rasuna din toate colturile.Venele fiind goale,motorul fiind stricat. Inelul negru de pe deget incearca sa semnifice legatura pe care o am cu cinii,cu crinii albi asezati frumos in vaza,in vaza unui pictor care isi aranjeaza pe panza toata bucuria,tristetea... Trandafirii uscati se odihnesc si acum pe birou.Asteapta ziua in care vor invia,in care isi vor recapata culoarea de altadata. Ei sunt singurii care stiu ca in acea zi vei veni tu cu o vaza plina de crini albi.Tu vei fi cel care le va reda culoare,care va reda inimii forma si textura initiala si care va transforma inelul negru intr-unul plin de cuvinte. Crinii imi stiu secretul,imi stiu gandurile,ma stiu pe mine.Nu pe cea care se zareste in oglinda,ci pe cea care se oglindeste in ochii albastrii uneori inundati de lacrimi,fie ca sunt ele de fericire ...
3 comentarii
Citiți mai multe