Stateam la masa alaturi de ai mei si povesteam.Mereu facem asta.Fiecare isi povesteste intamplarile,iar ceilalti asculta,si cand e cazul ne ajutam intre noi.
Sunt foarte norocoasa in privinta asta.Am "primit" o familie extraordinara.
Dupa cum spuneam,astazi stateam impreuna la masa si povesteam.Despre ce?Despre armata,despre revolutie,despre vremurile trecute.
Cum acum cativa ani armata era obligatorie,si tatal meu a facut.
La varsta de 18 ani,si la terminarea liceului,a fost recrutat(sper ca folosesc cuvantul potrivit).Intr-o jumatate de an a fost inaintat in functie.Spunea cum trebuia sa vegheze,sa controleze si sa faca si alte lucruri.Imi pare rau ca nu am inregistrat.Ar fi fost dragut sa am asta salvata si in alta parte nu numai in minte.
As vrea sa scriu tot ce mi-a povestit dar chiar nu imi gasesc cuvintele.Simt ca nu pot sa scriu.Poate altadata o voi face.
In orice caz,ideea principala de astazi este : "Sunt norocoasa ca am o asemenea familie,chit ca uneori exista si discutii in contradictoriu".
P.S. Intotdeauna am fost pasionata de armata.Imi amintesc ca in clasa a 8-a eram ferm convinsa ca vreau sa fac liceul militar.Insa...m-am razgandit,mai bine zis,cei din jur m-au facut sa ma razgandesc.Dupa ce mi-am ales liceul in alt "domeniu"(sa zic asa) am spus ca voi da mai departe la psihologie(ceea ce am si facut)si ca ma voi angaja in cadrul armatei ca psiholog.Ei bine,inca nu am ajuns pana acolo.Dar voi vedea daca voi face asta sau nu.Ce-i drept,imi plac oamenii astia,dar imi plac si cei bolnavi(neajutorati).
Cam lung P.S-ul :))
Sunt foarte norocoasa in privinta asta.Am "primit" o familie extraordinara.
Dupa cum spuneam,astazi stateam impreuna la masa si povesteam.Despre ce?Despre armata,despre revolutie,despre vremurile trecute.
Cum acum cativa ani armata era obligatorie,si tatal meu a facut.
La varsta de 18 ani,si la terminarea liceului,a fost recrutat(sper ca folosesc cuvantul potrivit).Intr-o jumatate de an a fost inaintat in functie.Spunea cum trebuia sa vegheze,sa controleze si sa faca si alte lucruri.Imi pare rau ca nu am inregistrat.Ar fi fost dragut sa am asta salvata si in alta parte nu numai in minte.
As vrea sa scriu tot ce mi-a povestit dar chiar nu imi gasesc cuvintele.Simt ca nu pot sa scriu.Poate altadata o voi face.
In orice caz,ideea principala de astazi este : "Sunt norocoasa ca am o asemenea familie,chit ca uneori exista si discutii in contradictoriu".
P.S. Intotdeauna am fost pasionata de armata.Imi amintesc ca in clasa a 8-a eram ferm convinsa ca vreau sa fac liceul militar.Insa...m-am razgandit,mai bine zis,cei din jur m-au facut sa ma razgandesc.Dupa ce mi-am ales liceul in alt "domeniu"(sa zic asa) am spus ca voi da mai departe la psihologie(ceea ce am si facut)si ca ma voi angaja in cadrul armatei ca psiholog.Ei bine,inca nu am ajuns pana acolo.Dar voi vedea daca voi face asta sau nu.Ce-i drept,imi plac oamenii astia,dar imi plac si cei bolnavi(neajutorati).
Cam lung P.S-ul :))
Comentarii
Trimiteți un comentariu