Treceți la conținutul principal

De ce vrei Luna cand ai toate stelele?

Aseara ma gandeam la ceva ce mi-a spus mama zilele trecute. "De ce vrei Luna,cand ai toate stelele?"
Cata dreptate are...Mereu tanjesc dupa chestii aproape imposibile,chiar daca le am pe cele care ma multumesc alaturi.
Cred ca asta e prostia noastra,a tuturor,faptul ca tintim atat de sus,ca nu ne intindem cat ne e plapuma.Si ne trezim prea tarziu,cand cucuiul e deja mare,sau in cel mai "bun" caz,avem capul spart.
Eu am completat ceea ce mi-a spus cu :"Nu uita ca si Soarele e tot o stea".
Luna e atat de mica in comparatie cu Soarele si stelele la un loc.Idealul e atat de "ipocrit" incat ne face sa nu vedem minunatia pe care o avem langa noi.
Si in concordanta cu ceea ce vorbeam cu mama zilele trecute(as putea scrie in concordanta),noaptea trecuta am visat-o pe bunica mea,care a murit,spunandu-mi asa : "Daca vei varsa lacrimi pentru ceva ce vrei sa fie al tau,nu il vei putea obtine."
Cata dreptate are si ea!Lacrimile ne ineaca mintea,gandurile!Cum sa ducem la bun sfarsit "o lupta" cand nu mai gandim clar?Si sa nu uitam ca uneori calea cea mai sigura e si cea mai simpla.
Mereu ne facem calatoria,lupta mai dificila,crezand ca daca o luam pe cai intortocheate,sofisticate obtinem cu siguranta ceea ce ne dorim,dar oare e asa?Sincer,eu am observat ca nu tot timpul.De cele mai multe ori am ce vreau atunci cand spun clar acest lucru,cand calatoresc pe drumul cel scurt si sigur.

Se pare ca astazi m-am trezit cu cateva invataturi in plus!Si sincer cred ca-mi vor fi de mare folos de acum inainte!

Comentarii

  1. dia12 august 2011 la 19:38

    cand iti doresti ceva cu tot sufletul intr-un final il vei avea, dar trebuie sa indeplinesti o conditie: ai grija cu ce-ti doresti!:)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Melancolie

M-a cam apucat melancolia de mana,si vad ca vrea sa ma traga alaturi de ea,in fundul patului desfacut si plin de lacrimi uscate. Asa as vrea sa dau vina pe vremea asta cacacioasa,dar nu pot,stiu ca nu din cauza ei am starea asta de tot rasul altora,nu al meu. Vad ca lacrimile incearca din rasputeri sa-mi mangaie obrazul,dar genele se impotrivesc,vor sa le tina captive in temnita ochilor. Doua tot au reusit sa evadeze,dar pupilele joaca rolul paznicilor,poate isi vor face si ele bine meseria la fel cum au facut jardienii plamani in postarea de mai jos. Butoiul de lacrimi uitate a iesit putin la suprafata oceanului de melancolie,dar poate am sansa sa gasesc o sticluta de fericire.Pune o picatura pe o foaie veche,scrie cu ea sarutul tau,bag-o in sticluta si arunc-o pe marea mea,pentru a-mi aduce zambetul asa cum faci mereu. O voi astepta!
Un comentariu
Citiți mai multe

Vis

Uneori ma uimeste subconstientul meu.Cat de departe poate sa ajunga!?Cat de intortocheate pot fi unele vise!?Mi-ar placea chiar mult sa le descifrez,dar doar pe unele dintre ele,nu pe toate. E atat de ciudat cum poti disparea dintr-un loc intr-altul in mai putin de o fractiune de secunda dar actiunea ramane aceeasi,cum din urata uratelor esti mai frumoasa decat zeita frumusetii,cum vorbesti cu mama in corpul tatalui... De ce scriu acum despre vise?Ei bine,din cauza ca noaptea trecuta am avut un vis foarte ciudat si am incercat sa-i dau de cap,sa vad de la ce a pornit totul. Mie-mi plac mult povestile,legendele si chestiile de genu.Am o pretena care,saraca,e inebunita,de fiecare data cand aflu ceva nou ii spun si ei,ii multumesc ca ma asculta chiar si atunci cand,poate,nu vrea(la fel e si cu proverbele,imi plac proverbele,si am momente in care la fiecare fraza trebuie sa adaug cate unul,bineinteles sa aiba legatura cu subiectul),din nou,multumesc Andreea ! Asa,sa scriu in continuare tre...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Crini

Uneori vantul din exterior se inteteste in interiorul trupului meu.Inima e o piatra agatata de lantic,o piatra in multe culori stravezii.Acesta este motivul pentru care ecoul vantului rasuna din toate colturile.Venele fiind goale,motorul fiind stricat. Inelul negru de pe deget incearca sa semnifice legatura pe care o am cu cinii,cu crinii albi asezati frumos in vaza,in vaza unui pictor care isi aranjeaza pe panza toata bucuria,tristetea... Trandafirii uscati se odihnesc si acum pe birou.Asteapta ziua in care vor invia,in care isi vor recapata culoarea de altadata. Ei sunt singurii care stiu ca in acea zi vei veni tu cu o vaza plina de crini albi.Tu vei fi cel care le va reda culoare,care va reda inimii forma si textura initiala si care va transforma inelul negru intr-unul plin de cuvinte. Crinii imi stiu secretul,imi stiu gandurile,ma stiu pe mine.Nu pe cea care se zareste in oglinda,ci pe cea care se oglindeste in ochii albastrii uneori inundati de lacrimi,fie ca sunt ele de fericire ...
3 comentarii
Citiți mai multe