Treceți la conținutul principal

La multi ani mie!


Bratele fericirii mi-au cuprins ziua trecuta mijlocul intr-o maniera in care numai ea o poate face!
Amintirea zilei trecute face ca zambetul diminetii de azi sa fie prezent.
Degetele-mi mangaie tastele laptop-ului pierdut in trecutul prezentului viitor in incercarea de a scrie ceva coerent,dar nu stiu daca somnul din vene le lasa.

Intotdeauna am spus ca am soarele-n plete si ceru-n privire.Ei bine,azi,m-am convins.Telefonul imi facea cu ochiul si spunea ca vrea sa-mi faca o poza pentru ziua mea.Ca macar amintirea primei zile de 19 ani sa fie vie printr-o simpla dar in acelasi timp complexa,poza.
Am lasat ca degetele sa-mi alunece pe butonul mare si patrat al telefonului si aceasta mi-a zambit.
Poza a aparut iar eu m-am bucurat.
Acum am dovada ca ce am spus mai sus e adevarat.Cel putin mie-mi place sa cred asta.
Intotdeauna mi-a placut sa cred ca noi insine suntem universul,propriul nostru univers.Ca fiecare stea de pe cer e prezenta fie in zambet,fie in privire,fie in suflet.Ca gaurile negre,desi sunt acolo,deschid usa unei alte minunate lumi.
Anii trec atat de repede!Eu nu stiu cand au trecut 19 ani,sper ca viata sa ma tina de mana inca o perioada buna de timp,daca nu,nu vreau sa mi-o inec in lacrimi si-n clipe care par a fi fara scapare,desi sunt ferm convinsa ca asemenea momente vor aparea in drumul meu spre viitor.E mult prea importanta viata ca sa o irosesc intr-un asemenea fel.Daca simt ca melancolia si tristetea vor sa ma tina prizoniera,incerc sa ma eliberez printr-o simpla strambatura in oglinda(care imi provoaca rasul,"un ras de tot rasul"),sau admirand stelele,daca nu sunt,chiar si norii,de ce nu!
Asta imi da putere!Faptul ca stiu ca Cineva m-a sprijinit si m-a ajutat sa mai inchei inca o zi din viata mea,sa raman cu invataturi din trecut,sa le folosesc si sa traiesc in prezent,si sa sper la viitor,nu sa visez la el,ci doar sa sper!
Eu ma pun la somn,ca stelele in momentul de fata nu mai sunt nici pe cer,nici in privire,nici in zambet,nici in suflet,ci sunt asternute pe perna si ma striga sa ma alatur lor in dansul meu cel nesfarsit!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Respect

Nu am trait atunci...si imi pare rau. "Atunci" = vremuri in care respectul era pe primul loc. Urasc sa ascult cuvintele si sa nu vad faptele,dar urasc si mai tare sa vad altfel de fapte. Uneori am impresia ca sunt plina de ura.Si incerc sa scap de ea,dar anumite lucruri mi-o aduc din nou in minte. Urasc oamenii care spun ca le pasa si de fapt de ignora.Pai daca nu ma vrei in viata ta,e simplu...lasa-ma sa plec. In ultima perioada am trecut prin niste stari total contradictorii.Iubire-ura;neincredere-increde;putere-slabiciune...Am obosit,psihic. Da,sunt tanara,dar nu imi plac oamenii ipocriti!Si ma bucur ca avem abilitatea de a alege.Insa,ma intreb,stim,de fapt,de la inceput ce alegem? Ok,imi trebuie o balanta! Dar ce vorbesc?! Eu insami am ascendentul in aceasta zodie...Deci,trebuie sa cantaresc! :)
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Pentru voi...toti!

            Tinand cont ca astazi a fost 8 Martie (Ziua Mamei sau Ziua Femeii), am incercat sa aflu de la barbati ce inseamna aceasta pentru ei. Inainte de a scrie raspunsurile lor, as vrea sa scriu cateva dintre “definitiile “ femeii rostite de anumite personalitati… Femeia este o mâncare pentru zei, gătită de diavoli – William Shakespeare Femeia este un cadou care te alege – Georges Brassens Femeia este muzica rătăcita în carne – Emil Cioran Femeia este lucrarea de diplomă a lui Dumnezeu la examenul de estetică – Vasile Ghica Femeia este fanta care se deschide în zona vizibilului pentru a lăsa extraordinarul să pătrundă în lume - Gabriel Liiceanu Femeia, prin frumuseţea ei fizică şi morală, este marele stimulent al vieţii pentru omul normal, pictor, sculptor, muzician, poet, filosof şi om de ştiinţă, ca şi când în fiinţa ei şi-ar fi dat mâna toate cele nouă muze, fiice ale lui Zeus şi ale zeiţei Mnemosina – Dan Begu Femeia e forta motrica a vi...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Vorbe,ganduri asternute

Ma gandeam la mine.La ce sunt,la ce fac,la ce vreau.Un singur raspuns mi-a venit in minte pentru toate trei intrebarile.Sunt un pictor.Ce-i drept,nu asemeni lui Picaso sau Stefaniei Nistoreanu  . Eu sunt pictorul propriei mele vieti.Imi pictez fiecare zi in functie de starea care ma incerca.Uneori folosesc doar griul,alte ori doar albastrul,iar acum...acum nici nu stiu,cred ca am un curcubeu,dar am adaugat si cele doua nonculori,alb si negru.Am strans o multime de tablouri.Cate zile atatea imagini.Urmatotul vreau sa reprezinte viitorul,si la el sa ma opresc.M-am saturat sa ilustrez zile trecute,acum vreau unul care sa imi arate calea catre viitor. Cu acest pod imi voi incepe tabloul,dupa care voi adauga toate lucrurile,peisajele,sperantele,sentimentele.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe