Seara

Seara incepe sa-si arate lunga si intunecata rochie.Stelele cazatoare o intampina cu zambetele lor stralucitoare si cu un minunat ritm de aplauze.Aceasta doamna intra pe scena cerului putin imbujorata,din cauza Soarelui,care,cu pasi miraculosi,se retrage.
Telefonul,isi spune si el cuvantul atunci cand mesajul de la tine il mangaie intr-un mod destul de obraznic.
Pulsul creste pe masura ce lumina ecranului se stinge.Inima incearca sa evadeze din inchisoarea coastelor,insa paznicii,marii plamani,isi fac treaba foarte bine,astfel incercarea-i in zadar.
Degetele tremura,si celulele sangelui se iau la intrecere,ca premiu vor avea atingerea cuvantului tau.
Din cauza tuturor acestor mici/mari intamplari,muzica imi danseaza in fata,imi canta si imi invita urechile sa faca doi-trei pasi in ritmul sufletului.
Cum poti refuza aceste senzatii?Eu nu pot!Muzica,sufletul,atingerea ta de gheata sau de foc,sensatia pe care mi-o ofera gandul tau impletit cu al meu,sunt lucruri pe care nu le pot refuza.
Acum nu mai pot sta,Seara m-a invitat alaturi de ea pe scena cerului,vrea ca vocea mea sa o reprezinte,sa o incante.Mi-a soptit ca acolo,undeva in public,esti si tu.Dupa ce voi termina cantecul soptit de inima in duet cu sufletul,va canta ea impreuna cu planetele,iar noi doi vom dansa,ne vom invarti in vesnicul nostru dans.