Stea cazatoare

E frumos afara.Nici cald,nici frig,numai bine.Cerul pare a fi pistruiat.Parul lui negru se impleteste frumos cu pistruii de un argintiu inghetat dar in acelasi timp fierbinte.Doamna Luna e pistruiul cel mare,si la fiecare cinci minute isi numara copiii.
Aruncandu-mi privirea inspre cer,o steluta mi-a zambit.A soptit ea ceva acolo,dar sincer nu am inteles,inca nu am invatat si limba stelelor,poate candva,in viitor,o voi face,insa acum nu o stiu.Stiu insa ca in secunda urmatoare a cazut.
Ochii Lunii erau atat de mari si de tristi,biata mama,a mai pierdut un copil.Se spune ca de fiecare data cand cade o stea,trupul unui om moare.Spun trupul pentru ca imi place sa cred ca sufletul isi continua viata,indiferent unde s-ar afla.Si se mai spune ca,daca vrei,o dorinta de-a ta va fi primita de steluta,si,cu putin ajutor,se va implini.Dar in momentul asta nu vreau sa cred ca cineva si-a eliberat spiritului din inchisoarea trupului,ci vreau sa cred ca acea stea cazatoare esti tu si ca dorinta mea se va indeplini.Tu,steluta cazatoare,te vei transforma in Fat-Frumos-ul meu,indiferent ca vei iesi din urzici,lacrima,dar in cazul tau,dintre stele.Nu voi face precum Catalia,sa te chem,sa te astept o perioada,nu vreau sa fi un ideal,vreau sa fi doar tu,un simplu tu,care pentru mine vei fi un eu.
Dar stii ce te rog?Ca atunci cand intr-adevar vei aparea,sa fi sincer.Sa imi spui ce simti cu adevarat,pentru ca m-am saturat de maguliri,de vorbe aruncate in vant cu scopul de a impresiona.Vreau sa fi tu insuti,si pe langa asta sa fi sincer.Pentru ca,dupa cum a spus Camil Petrescu,nu putem sti ce se intampla in mintea si in sufletul altor persoane,stim doar ce se intampla cu noi insine.Atat te rog steluta cazatoare,sa fi sincer,sa-ti deschizi mintea si sufletul in fata mea,pentru ca dansul nostru,de ce nu,sa dureze la nesfarsit.Chiar si dupa ce stelele noastre vor fi cheia eliberarii spiritelor zapacite din trupul incovoiat de timp,sau lovit de...de,cine stie ce.