






In viata,desi nu am multi ani,am avut parte de foarte multe momente diferite,atat placute,cat si neplacute.
*Mi s-a intamplat ca fiinta a carui exemplu il urmam sa-mi spuna ca sunt degeaba si ca nu tine la mine.
*Am fost urmarita.
*Am vazut scene foarte violente,atat din partea unor necunoscuri,cat si din partea unor apropiati.
Dar pe langa momentele neplacute am avut parte de o multime de momente superbe.
*Faptul ca ii am langa mine pe ai mei.
*Faptul ca fratele meu s-a vindecat de o boala care parea sa nu aiba remediu.
*Faptul ca am mai inchis un capitol,si ca am deschis un altul,si anume cel de student.
*...
Si multe altele.
Intotdeauna am spus ca "dupa rau vine si bine",si asa e.Nu exista rau care sa nu fie urmat de bine.Asa e viata,plina de contraste.
Ma bucur ca traiesc,ma bucur ca disfrut din frumoasele clipe pe care mi le ofera aceasta lume pamanteasca,ma bucur si atunci cand sufar,poate fara suferinta nu ne-am da seama ca traim,ar fi mult prea plictisitoare "viata in roz"..
Din cauza asta,ca traiesc,incerc sa fac multe lucruri,sa vad ce-mi place,si ce nu.Am scris,am citit,am mancat,am alergat,am mers,am cules,am iubit,am ranit,am cantat,am suferit...etc.Am facut multe,dar din toate am ales ce e pentru mine.
Ca exemplu de viata il am pe fratele meu.Are doar 13 ani,dar a trecut prin multe.Cum am spus si mai sus,a suferit de o boala care parea fara scapare,cel putin pentru noi.Toti am suferit alaturi de el,dar el era cel implicat direct,din acest motiv e acum,aici,langa mine,si imi va povesti tot ce a simtit,si cum a avut puterea sa se refaca,sa mearga din nou,da,a fost paralizat.
"Acum 3 ani am mers in vacanta in Alba,la o matuse.Urma sa stau o saptamana,dar acea saptamana s-a dovedit a fi mult mai scurta decat am prevazut.In a treia zi,nu imi mai venea sa ma ridic din pat,eram foarte somnoros.In ziua urmatoare,cand m-am ridicat simteam intepaturi in maini,picioare si in spate.Cand am incercat sa dau pasul am cazut pe scarile casei.Matusa cand a vazut ca ceva nu e in regula cu mine a chemat doctorul din sat.Acesta,imi aduc aminte ca m-a pus pe un scaun si ma zgaria cu un ac,sa vada daca am reflexe.A vrut sa ma interneze in spitalul din oras,insa am refuzat.In ziua urmatoare a venit tata si m-a luat acasa.Pe drum m-au adus intins pe bancheta din spate a masinii unchiului meu.La miezul noptii a venit si sora mea,care a dat noroc cu mine pentru a vedea daca mai am forta.Mama era la servici in acea noapte,insa din cauza ca era un motiv bine inteleiat a putut veni acasa.In clipa urmatoare au sunat la ambulanta.Aceasta,spre surprinderea tuturor,a ajuns repede.Asistentii mi-au luat pulsul,m-au consultat.Vazand ca nu e de glumit,m-au luat in brate pana au ajuns langa targa.Nu mai puteam merge.Nu mai realizez cand am ajuns la spital,insa imi aduc aminte ca sirena era pornita.Cand m-am trezit dimineata,mama era undeva in stanga mea,asezata pe un scaun.Cei de la spital mi-au bagat fluturasi,pentru perfuzii,si m-au dus la radiografie pentru a vedea organele afectate.Am fost dus si la tomograf,dar rezultatul lui a fost imbucurator.Una din doctoritele care s-au ocupat de mine a suferit de aceeasi boala,si acesta a fost motivul pentru care a vrut sa devina doctorita,pentru a-i putea ajuta pe cei aflati in aceeasi situatie.Am uitat cum se cheama boala,dar era ceva cu "poliradiculonevrita ....forma tetraparetica"sau ceva de genul asta,oricum era un nume foarte ciudat.A mai venit un baiat care a paralizat pe jumate de fata.Am stat in spital 5 saptamani,am luat cortizon si multe alte medicamente,dar a fost nevoie de mult exercitiu pentru a-mi putea reveni.
Intr-o zi,cand a fost mama la baie,m-am ridicat din pat,si am facut "primii pasi",dar pentru ca picioarele inca nu ma ascultau in totalitate,am cazut.Puteam sa raman paralizat pe viata,insa Dumnezeu a vrut sa nu fie asa.
Familia si neamurile mi-au fost alaturi si mi-au dat putearea sa lupt pentru sanatate.Ii multumesc Lui Dumnezeu ca m-a ajutat,fara El nu stiu ce m-as fi facut.
Daca citeste cineva care este in starea in care am fost eu,sa nu isi piarda niciodata speranta,si sa lupte pentru viata,pentru ca e pretioasa,si totul va fi bine.(Daca au vointa)."
Cam asta e povestea fratelui meu,dar multe alte detalii nu sunt scrise pentru ca ar dura o vesnicie(nu chiar dar nah),voi pune si niste poze.:)
buna! ce pot sa-ti spun multa sanatate,si sa ai grija de tine .si eu am trecut prin asa ceva fica mea de 9 ani a avut in primavara acelasi diagnostic poliradiculonevrita acuta i sa facut imunoglobulina i-a pastile de imunitate in continuare ,dupa 6luni ne putem lauda ca mergem bine cu ajutorul MEDICILOR de la GRIGORE ALEXANDRESCU (D.PACURAR si D.ORASANU)si nu in ultimul rand cu ajutorul lui DUMNEZEU.
RăspundețiȘtergereMulta sanatate si dumneavoastra!
RăspundețiȘtergereDovada ca Dumnezeu exista ....ma bucur enorm pentru fratiorul tau.
RăspundețiȘtergereAcest post m-a marcat pana la lacrimi:)
Da Mada,aceasta este una dintre dovezile ca Dumnezeu exista!
RăspundețiȘtergereMultumesc ca ai citit!
O zi buna!